„S-ar putea să plângă, s-ar putea să râdă, cu siguranță o să sară din scaun”, spune regizorul Bogdan Mirică despre spectatorul care va ajunge să vadă Câini, lungmetrajul românesc care a ajuns anul acesta în selecția oficială Un Certain Regard a Festivalului de la Cannes. Așa că am vrut să aflu mai multe și am stat de vorbă cu tânărul regizor despre filmări, despre actori și personaje, despre lumi violente și subiecte dure, dar și despre emoțiile care stau la începutul oricărui proiect artistic.

Film de debut, selecție la Cannes. Te așteptai? Sperai?
De sperat, speram, pentru că stă în natura defectuoasă a omului să facă proiecții asupra viitorului. De așteptat – în unele zile mă așteptam, în altele, nu. E un proces schizoid – nu vrei să speri prea tare da’ nici să fii pesimist.

Cum a apărut filmul? Există o poveste reală în spatele scenariului?
Atunci când scriu un scenariu nu povestea mă interesează în primul rând, ci emoția. Și sentimentul din Câini e în mine de multă vreme, de când eram copil și-mi petreceam nopțile de vară în stradă, la bunica, unde uneori eram martorul unor confruntări bestiale între localnici.

Spuneai într-un interviu că una dintre obsesiile tale (din Umbre) a fost manifestarea masculinității. Apare și în Câini obsesia? În ce fel?
Animalul este tot timpul în noi – oricât de bine ar fi încotoșmănat în moralitate, liberalism, spirit civic. De fapt, tot timpul vrem să-i dominăm pe ceilalți – proștii din megalomanie, majoritatea oamenilor normali pentru că vor să supraviețuiască. Și dacă are ce să mănânce și cu cine să copuleze, animalul din tine crede că are o șansă la imortalitate. Cred că d-aia vrem să dominăm. Din frică de moarte. Da, apare și în Câini obsesia asta – dar într-un fel mai subtil poate, pentru că filmul se petrece într-un spațiu care nu prea poate fi numit „social” și atunci e greu să cuantifici superioritatea unuia asupra celuilalt – pentru că nu e vorba de vile, mașini, bani, etc. E doar o vibrație animalică.

Cum ai ales această distribuție, acești actori? A fost vreun rol scris pentru un actor anume?
Când m-am apucat să scriu scenariul, acum cinci ani, nu știam personal prea mulți actori români. Și nu vreau să construiesc un personaj pe baza a ceea ce a făcut cutare actor în cutare film – adică un alt personaj care nici măcar nu-mi aparține. Nu mă interesează asta. Dacă e să cunosc personal actorul – omul – să-i știu micile idiosincrazii, să știu cum sună, cum se mișcă, cum tace – atunci da, aș putea scrie un rol pentru o anumită persoană. Există un numitor comun al tuturor personajelor din Câini – au un soi de frumusețe sumbră, consumată, bolnăvicioasă pe alocuri, și asta îmi place – am ales actori care au o fizicalitate evidentă – lucru nu așa des întâlnit la actorii români.

Care-i mesajul final al filmului?
Nu știu. Fiecare spectator sper că-și va da propriul răspuns. Știu că ce am vrut eu să spun cu filmul este că toți suntem sclavii propriei naturi.

Ai lucrat la acest scenariu patru ani. E mult, e puțin pentru un film? De ce?
Cred că a fost bine că am stat așa mult pe scenariu. Ne-am maturizat împreună. Aș vrea totuși ca următorul film – dacă va exista – să se întâmple mai repede.

Cât au durat filmarile? Unde ai găsit locul perfect pentru a filma? Cât de complicat a fost?
Filmările au durat vreo 28 de zile, cred. Am căutat prin foarte multe locuri. Toată Dobrogea și partea de sud a țării. Am ales locurile pe un singur criteriu: ce emoție îmi stârneau când eram acolo – în mijlocul unui câmp, în curtea unui conac dărăpănat, etc. Filmarea a fost foarte complicată – cred că și pentru un regizor mai experimentat ar fi fost. Am filmat mult în natură – și depinzi de condițiile meteo – am filmat foarte mult cu animale, am filmat cu copii, am filmat cascadorii, am filmat multe nopți, iar vara noaptea e foarte scurtă. Deci da, a fost foarte greu – dar o zic doar acum post-factum, în timpul filmării pur și simplu m-am bucurat de proces.

Care a fost cea mai grea secvență a filmului (de filmat, de interpretat)?
Au fost multe. Unele dintre ele nici nu au ajuns în editul final. Multe au fost complicate tehnic, logistic. Dar dacă este să simplific, probabil cele mai grele secvențe au fost cele trei secvențe cheie în care se întâlnesc cele trei personaje și se confruntă. Pentru că realitatea pe care o propui depinde până la urmă de îndemânarea actorilor de a o crea. Și asta e foarte greu – de aia se întâmplă și așa de rar.

De ce și Câini și Umbre sunt… dark, destul de violente? Pe când o comedie lungmetraj?
De fapt, Umbre și Câini sunt primele mele proiecte care nu sunt comedii. Dacă într-o zi o să mă trezesc și mă simt cuprins de beatitudine poate o să scriu din nou o comedie. Dacă nu, eu sunt mulțumit și așa.

Când va intra filmul în cinematografele din România? Ce așteptări ai de la spectatorii români?
Cel mai probabil prin septembrie. Să vină cu mintea deschisă.

Dă trei motive să vadă filmul cuiva care n-a auzit niciodată de el.
S-ar putea să plângă, s-ar putea să râdă, cu siguranță o să sară din scaun.

Pe scurt, despre Bogdan Mirică

• Bogdan Mirică este…un CNP.
• Filmul pe care ai fi vrut să îl faci tu… Shame, de Steve McQueen.
• Ai fi vrut să iei lecții de regie de la… Cassavetes.
• Cannes înseamnă, pentru cinematografie… the place to be.
• Următorul tău proiect va începe…a început deja.

Despre film

Câini/Dogs, debutul în lungmetraj al regizorului Bogdan Mirică, va avea premiera mondială în selecția oficială Un Certain Regard a Festivalului de la Cannes (11 – 22 mai). Secțiunea este dedicată cineaștilor cu viziuni și stiluri noi și încurajează creațiile îndrăznețe și originale. Filmul intră și în competiția pentru Camera d’Or, trofeul acordat celui mai bun debut din selecția oficială.

Thriller-ul cu Dragoș Bucur, Vlad Ivanov și Gheorghe Visu în rolurile principale va ajunge pe marile ecrane din România în toamna acestui an. Scenariul este semnat de Bogdan Mirică, iar directorul de imagine al filmului este Andrei Butică (Poziția Copilului, Umbre), cu care Bogdan Mirică a colaborat și la serialul HBO, Umbre. Scenografia îi aparține Augustinei Stanciu (Aferim!). 

Câini a intrat în atenția selecționerilor de la Cannes încă din faza de proiect, fiind inclus în Atelierul Cinéfondation în anul 2014. Programul aduce în atenția potențialilor finanțatori și producători, în fiecare an, propuneri originale aflate în stadiul de dezvoltare. În faza de proiect, filmul a fost prezentat și la Angers Workshops, Torino Film Lab/ Script & Pitch sau Les Arcs (Franța) și a câștigat Premiul ARTE la CineLink (Sarajevo).

Foto: Iulia Weiss