Filme și povești de la TIFF 2019
De câțiva ani încoace, începutul verii mă prinde la TIFF (Transilvania International Film Festival), la Cluj-Napoca, locul unde ajung de fiecare dată să mă încarc cu energie, să descopăr povești faine și să cunosc oameni interesanți, cu care să mă lungesc ore-n șir la discuții. E un soi de magie ceea ce se întâmplă aici pe tot parcursul festivalului și îmi dau seama că sunt o norocoasă pentru că am privilegiul de a mă bucura iar și iar de așa numitele #TIFFmoments. De memorabilele #TIFFmoments.
Concentrată mai degrabă pe filme și pe alte evenimente din cadrul festivalului, cred că am uitat până acum să vă povestesc despre oamenii TIFF-ului. Despre oamenii din Cluj. Despre publicul TIFF. Un consumator avid de filme bune. În sală, la proiecțiile festivalului, pe lângă jurnaliști, bloggeri și invitați speciali, vezi mulți, foarte mulți oameni care în continuare plătesc bilet la cinema și vin să se bucure de spectacolul de pe marele ecran. Oameni de toate vârstele, de la copii la pensionari de 70, 80 de ani, care vin și stau de vorbă cu actorii, cu regizorii, participă la toate dezbaterile. Iar ăsta mi se pare un lucru extraordinar într-o țară în care, adesea, cultura este lăsată la urmă.
Și cred că tărie că o parte din magia TIFF-ului despre care aminteam mai sus li se datorează lor, oamenilor, care de fiecare dată reușesc să contribuie la crearea unei atmosfere cu totul și cu totul speciale. Asta ca să nu mai vorbesc despre voluntari, care an de an își fac treaba impecabil. La fiecare proiecție de film, la fiecare eveniment, la fiecare atelier. Sunt mereu acolo, pregătiți să îți răspundă la întrebări și să te ghideze cât se poate de bine. Și toți acești oameni contribuie semnificativ la tot ce înseamnă succesul TIFF-ului.
Apoi, bineînțeles, vorbim despre un festival de film care are în spate o selecție de titluri absolut geniale. N-am văzut niciodată o peliculă slabă la TIFF, poate doar unele cu care nu prea am rezonat. Singura mea problemă din acest an a fost că n-am reușit să văd prea multe filme (noroc că acum avem platforma TIFF Unlimited, la care deja m-am abonat).
View this post on Instagram
Dacă în trecut bifam câte trei, patru pe zi, acum am avut un program foarte încărcat și, spre rușinea mea, am pierdut câteva titluri faine. Cum ar fi System Crasher, regizat de Nora Fingscheidt, care a câștigat Premiul Publicului la TIFF. Filmul prezintă lupta unei fetițe de 9 ani de a recâștiga iubirea mamei și locul ei în familie, dar și încercările disperate ale sistemului de asistență socială de a o salva pe mica eroină de monștrii din mintea ei psihotică atunci când mama o abandonează pentru a-și proteja ceilalți copii.
Pe lista de titluri pe care le-am savurat la această ediție se numără Un Homme Fidele, al doilea lungmetraj din cariera regizorală a lui Louis Garrel, The Man Who Surprised Everyone, o dramă rusească despre un bărbat care mai are la dispoziție doar două luni pentru a-și găsi drumul pe care vrea să meargă și… identitatea, un film cu niște răsturnări de situație foarte interesante, și The White Crow, în regia lui Ralph Fiennes, un biopic inspirat de viața balerinului Rudolf Nureyev și de bătălia sa cu autoritățile sovietice.
La capitolul filme românești, vă recomand cu încredere La Gomera, noul film al lui Corneliu Porumboiu, care intră în cinematografele din țară la toamnă și care îl are pe Vlad Ivanov în rol principal. Pentru acest titlu, regizorul a fost nominalizat la Palme d’Or și, trebuie să recunosc, este unul dintre cele mai bune filme românești văzute de mine în ultimele luni. Are acțiune, un strop de dramă, un subiect original și foarte interesant (limbajul fluierat – El Silbo) și o distribuție de excepție (lui Vlad Ivanov i se alătură George Piștereanu, Rodica Lazăr și Catrinel Marlon).
Mo, lungmetrajul de debut al lui Radu Dragomir, cu Dana Rogoz în rolul principal, este un alt titlu de trecut pe lista de must-see. Interpretarea Danei Rogoz e excelentă, actrița dându-i viața lui Mo, o studentă care, după ce ratează un examen, ajunge, împreună cu cea mai bună prietenă a ei, Vera (Mădălina Craiu), acasă la profesorul lor. Seara începe promițător, însă, la un moment dat, lucrurile iau o turnură total neașteptată.
Apoi, de neratat este și Parking, cel mai recent titlu al lui Tudor Giurgiu, o poezie de film, despre care am povestit în detaliu cu scriitorul și scenaristul Marin Mălaicu-Hondrari, un interviu care ajunge în cel mai scurt timp pe A list magazine. Stay tuned!
Tot la TIFF a fost proiectat în avanpremieră și primul episod din al treilea sezon Umbre, care debutează în toamnă la HBO România și HBO GO. Nu am ajuns la el (din păcate), dar promit să vă țin la curent cu noutățile pe măsură ce ne apropiem de premieră.
Nu în ultimul rând, pentru aceste zile minunate petrecute la #TIFF18 (da, TIFF a ajuns la majorat, la ediția cu numărul 18), trebuie să le mulțumesc prietenilor de la Mercedes-Benz România și Golin. Alături de ei am petrecut din nou un TIFF perfect… driven by #MercedesBenz #MașinaOficială.
TIFF 2020 (29 mai – 7 iunie 2010), te aștept cu nerăbdare!
Foto: Marius Mariș
Categorii Lifestyle
