De ce avem nevoie de acest ping-pong estetic între genuri în societatea modernă.

De Amalia Dobre

„Până la urmă, vom purta cu toții aceleași haine“ – cam așa prezicea Jerry Seinfeld viitorul modei în sezonul al doilea al legendarul serial, iar asta se-ntâmpla la începutul anilor ’90. Acum, în 2018, asistăm la un crossover estetic între genuri care e cât se poate de apropiat (with a twist) de „profeția“ lui Seinfeld – și e doar începutul. Spun with a twist, pentru că, deși nu e realist să ne gândim că ne vom îmbrăcă vreodată la fel, adică în uniforme, facem loc unei noi direcții independente și din ce în ce mai clare spre o fuziune între estetica feminină și cea masculină.

Fie că vorbim despre modă sau trecem strada pe teritoriul industriei frumuseții, conceptul de gender fluidity își răspândește magia și pune în mișcare o industrie de sine stătătoare – „industria liberei exprimări“. Pe podiumuri, de la un sezon la altul, tot mai mulți designeri au început să șteargă granițele dintre hainele pentru femei și hainele pentru bărbați, iar beauty boy movement continuă să aibă un impact din ce în ce mai mare asupra industriei de beauty.

Deși această estetică nu e nouă, este însă, din punctul meu de vedere, mai progresistă și mai sensibilă cu comunitățile LGBTQ+. Înainte ca însuși conceptul gender fluidity să prindă o formă oficială în dicționare, ca să luăm în considerare acum să vorbim chiar despre o estetică gender-fluid, spre exemplu, începând cu secolul XX, un alt concept își făcea loc, cu pași mărunți, în istorie – estetica androgină. Un mix nemaiîntâlnit până atunci ai cărui pionieri au fost Coco Chanel, care a introdus pantalonii în moda feminină, Marlene Dietrich și Katherine Hepburn, care au ajutat la „răspăndirea“ acestora, Yves Saint Laurent (Le Smoking), Elvis Presley, care a adus look-ul androgin în cultura rock’n’roll, sau Mick Jagger, care a purtat în 1969, la celebrul concert The Rolling Stones din Hyde Park, rochia albă creată de Michael Fisher. Și istoria a continuat cu numeroase alte figuri, precum David Bowie, Grace Jones, Prince, Boy George etc.

Chiar dacă cele două noțiuni se întâlnesc doar la nivel de estetică – definiția fiecăreia fiind alta –, propagarea androgynous look-ului a fost „scânteia“ care a dus la „împrietenirea“ femeilor cu hainele masculine și a bărbaților cu machiajul și hainele femeilor și, totodată, în timp, datorită adepților tot mai mulți din rândul celebrităților, la acceptarea cu o mai mare ușurință a acestei fuziuni.

Dacă la estetica androgină au fost câțiva promotori ușor de identificat, cu acțiuni care s-au desfășurat la distanță de câțiva ani unele de altele, începutul mișcării gender fluidity în modă și în industria frumuseții a fost mult mai alert – se fac progrese în fiecare an – și s-a simțit mai degrabă ca o desfășurare de forțe. Nu putem puncta exact data când a-nceput să prindă contur, dar putem culege din trecut câteva momente-cheie nu foarte îndepărtate în timp care au ajutat la îngroșarea marginilor acestei estetici.

Ne-o aducem aminte pe Agyness Deyn la începutul carierei, în 2007, care a redeschis cumva poarta look-urilor androgine și ne-a făcut să reconsiderăm machiajul natural și hainele mai degrabă confortabile decât feminine. Sigur că nu a fost primul tomboy îmbrățișat de industrie, iar look-ul ei nu era o noutate pentru queer girls, dar ne-a readus aminte că e cool să ne îmbrăcăm cum simțim, chiar dacă asta înseamnă să trecem granița pe teritoriul hainelor pentru bărbați. Și în sens invers, îi avem pe David Beckham, care a purtat în 1998 o versiune reinterpretată de Jean-Paul Gaultier a sarongului, pe Kanye West, care a purtat fusta Givenchy la un concert în 2011, Marc Jacobs, care a purtat rochia din dantelă în 2012, la Met Gala. Iar mai recent, pe Jaden Smith, care, în 2016, a apărut în campania pentru colecția de primăvară-vară 2017 Louis Vuitton purtând fustă.

Pe podiumuri, designerii au jonglat și în trecut cu acest crossover între menswear și womenswear, însă în ultimii ani, au început să aducă laolaltă, în aceleași prezentări, tot mai des, modele masculine și modele feminine, să facă mixuri între hainele pentru femei și cele pentru bărbați și să introducă hainele unisex – și aici sunt exemple numeroase: Miuccia Prada, Raf Simons pentru Calvin Klein, Alessandro Michelle, la Gucci, Thom Browne, Vivienne Westwood, Maison Margiela, Comme des Garçons ș.a. Putem chiar să extragem câteva trenduri ceva mai clare care vin să întâmpine această estetică – jachetele oversized, boyfriend jeans, skinny jeans, salopetele utilitare, baggy trousers, tricourile și cămășile supradimensionate. Mai mult, există branduri de haine care se declară fără gen și care propun piese unisex, precum Agender, Stampd, 69, Toogood și Blindness. Și să nu uităm de Vogue SUA, care i-a avut pe copertă pe Gigi Hadid și Zayn Malik tocmai pentru a portretiza gender-fluid fashion. Sau de retaileri mass-market ca Zara (în 2016, a lansat o linie de haine numită „Ungendered“) și H&M (anul trecut a lansat o linie gender-fluid cu piese din denim) ori colaborarea Asos x GLAAD.

Pe de altă parte, în industria frumuseții, segmentul de produse de grooming e în plină creștere, iar beauty boy movement și drag make-up rescriu regulile de machiaj clasice. Piața globală a produselor de grooming era estimată în 2015 la 47,2 miliarde de dolari, iar conform Euromonitor, aceasta va atinge 60,7 miliarde de dolari până în 2020. Dacă până de curând instrumentele de îngrijire ale unui bărbat constau în câteva produse – aftershave, deodorant, șampon, parfum etc., acum, kit-ul său poate cuprinde și produse de make-up. Ne-o demonstrează brandurile celebre care au început, rând pe rând, să aleagă ambasadori de brand bărbați pentru a-și promova produsele – James Charles pentru CoverGirl, Manny Gutierrez pentru Maybelline, Jake-Jamie Ward pentru L’Oréal UK (e și inițiatorul campaniei #makeupisgenderless), Darnell Bernard pentru L’Oréal SUA, Lewys Ball pentru Rimmel London. Iar tendințele în make-up pentru femei împrumută tot mai mult elemente din machiajele specife drag queens. „Vorbim despre un curent care influențează din ce în ce mai mult moda mainstream, observăm din ce în ce mai mult în prezentări folosirea perucilor, a unor detalii scoase din comun, foarte accentuate, cum ar fi buzele exagerate sau folosirea de culori foarte puternice pentru zona pomeților, acoperirea sprâncenelor, lucru care este specific segmentului de drag queen“, spune Alexandru Abagiu, make-up artist.

În viitor, nu cred că putem vorbi de o globalizare a mișcării gender fluidity in fashion și nici în ceea ce privește industria de beauty, însă e un pas important pe care societatea îl face în direcția diversității și a liberei exprimări. Iar teritoriul pe care se așază această estetică, datorită ritmului în care e implementată și îmbrățișată, se anunță cât se poate de stabil.

Text preluat din ediția de vară 2018 Alist Magazine.