De la fetele de la machiaj şi hairstyle, de la cameraman la fotograf, nimeni n-a scăpat la şedinţa foto de şarmul Ilonei Brezoianu. S-a râs, s-a dansat, s-au spus poveşti despre teatru. Şi, bineînţeles, s-a filmat pe Instagram, acolo unde actriţa Ilona Brezoianu se amuză postând stories în care interlocutorul cel mai frecvent e actorul Marius Manole. Spune că nu-i chiar aşa de greu să fii în 10 spectacole deodată (serios?!), doar că, din când în când, trebuie să îţi mai scoţi foile cu replici şi să mai arunci o privire, să fii sigură că n-ai încurcat… scenele.

ILONA BREZOIANU, de ce ești actriță?

Sunt actriță pentru că sunt dependentă de adrenalină. Înainte de spectacol, deși am emoții uneori constructive, alteori nu, sunt cel mai fericit om. Fără asta viața mea ar fi extrem de tristă și de plictisitoare.

Câte spectacole / filme pregătești pentru această a doua jumătate de an?

Spectacole noi momentan nu sunt în plan, aștept să văd ce îmi rezervă Teatrul de Comedie unde sunt și angajată, dar vor fi, cu siguranță. Nu prea am avut perioade în care să nu repet. În rest voi continua să joc cele 10 spectacole care sunt în repertoriile diverselor teatre unde lucrez: Godot, Metropolis, Teatrul Avangradia, Teatrelli, TNB. Cât despre film, aștept cu nerăbdare premieră filmului Moon Hotel Kabul, regia Anca Damian, unde am un rol mic, dar foarte „colorat”.

Spune-ne povestea celui mai neobișnuit spectacol / film în care ai jucat.

Păi îmi amintesc cu drag de primul meu scurt-metraj din facultate. Unul care s-a vrut a fi horror, dar a ieșit o comedie. Noi eram la început de drum și abia înțelegeam ce presupune actoria, la fel și regizorul, operatorul, toți. Și într-un final filmul a mers în festivaluri și a fost foarte apreciat. Acum pe scenă nu se mai aruncă cu roșii, ca odinioară.

Cum îți dai seama când un spectacol nu prinde? Când un film n-are succes, dincolo de cifre?

E greu de spus că un spectacol „nu prinde”. Cel mult poți observa că, dacă nu ai nume cunoscute pe afiș, publicul nu se înghesuie să vină la teatru, sălile fiind mai goale. Însă nu înseamnă că el este prost. Sunt multe spectacole cu actori tineri, mai puțin cunoscuți, dar care sunt admirabile. Și mai cred că fiecare spectacol are publicul lui. Ceea ce mie nu îmi place, altora poate li se pare genial. E loc pentru toată lumea. Cât despre film, până acum ceva vreme credeam că publicul nu e prea entuziasmat de filmele de autor, dar văzând cât de multă lume a mers anul acesta la TIFF să devoreze filme bune, mi-am schimat total percepția.

Dacă ar fi să dai și tu un rating publicului din România, acesta ar fi…

Publicul din România, așa cum am spus, ar trebui să renunțe un pic la ideea de „cine joacă”. Să încerce spectacole diverse, cu actori tineri, și să le dea credit și lor, pentru că doar așa vom avea acele generații de actori așa cum erau odată.

Actor independent sau actor angajat?

Până acum ceva vreme eram tentată să spun actor independent. Ai libertate, lucrezi mereu cu oameni diferiți, săli diferite, public diferit. Însă acum că sunt angajată de un an, mă simt mai liniștită. Simt că aparțin de un loc. E ca și cum te întorci mereu acasă. În concluzie e bine să fii angajat, dar într-un teatru care îți permite și colaborări în mediul independent.

De ce ai accepta un rol? De ce ai refuza unul?

Eu în general am acceptat mare parte din rolurile care mi s-au propus, pentru că doar așa ajungi să câștigi experiență. Am făcut mai mult teatru decât film și din fiecare proiect am mai învățat câte ceva. Perioada de repetiții e cea mai frumoasă. Atunci descoperi câte lucruri poți sau nu poți să faci. Cât despre refuz, atunci când instinctul meu îmi spune că proiectul nu va ieși, sau văd că se bate pasul pe loc, prefer să mă retrag. Până am învățat să spun „nu”, am pierdut timp pe care îl puteam petrece altfel.

În ce fel își pune amprenta scena asupra vieții personale?

Având în vedere că prietenul meu este tot actor, ne înțelegem reciproc atunci când ne confruntăm cu perioade aglomerate. Au fost zile când eu ajungeam acasă și la două noaptea. La fel și el. Sau când filmam de noapte, veneam acasă, el pleca și nu ne vedeam decât cinci minute. Dar asta e meseria. Și atâta timp cât cineva înțelege, poți avea o viață liniștită.

Cum arată toamna ta ideală?

Toamna ideală e în sala de repetiții. Sau la filmări.

O viață fără teatru și film ar fi…

… tristă.

Foto: Bálint Hajagos / The Brewery. Make-up & hairstyle: Cristina Toma & Mădălina Fediuc / Beauty District. Stilist: Amalia Dobre.