Infidelitatea virtuală este reală? Ce spune psihologul

Nu e clar dacă ”epidemia” de infidelitate din zilele noastre este mai puternică decât oricând altcândva în istoria relațiilor de cuplu sau e doar scoasă la iveală și dezbătută public prin mijloacele de comunicare de care dispunem în prezent. În urmă cu nu prea mulți ani, abordarea generală a aventurilor extraconjugale era de a le trece cu vederea sau măcar de a nu le pune mai presus de interesul pe termen lung al unității unei familii. În vremurile noastre moderne, inclusiv infidelitatea se desfășoară într-o manieră modernistă și mai nimic nu mai e ca înainte.

Nici nu mai poate fi, măcar pentru simplul motiv că ceea ce pretindem că ne aduce laolaltă în relația de cuplu este iubirea, nu interesul economic sau supraviețuirea. Să respecți termenii unui parteneriat, cu un obiectiv concret ”facem și creștem copii, ne apărăm și ne înmulțim averea” era mult mai la îndemână decât să protejezi jurăminte de iubire timp de câțiva zeci de ani la rând. În plus, era mai ușor de digerat gândul că partenera(ul) și-a găsit iubirea sau pasiunea în altă parte când nimeni nu pretindea că o avea în cadrul relației oficiale.

Fundamentale au devenit acum conceptele legate de intimitate și apropiere emoțională. La pachet cu noile satisfacții pe care acestea le pot aduce, vine însă și o fragilitate mai mare a relațiilor de cuplu construite pe baza lor. Pentru că nu ne mai interesează doar să lucrăm pământul, să ne creștem copiii și să avem pe cineva alături când apar greutățile vieții. Acum e la fel de important să ne simțim doriți și iubiți, să ne împărtășim și să ne susținem aspirațiile și speranțele, să ne deschidem în siguranță sufletul în fața celuilalt, să oferim și să primim respect și încredere.

Toate aceste aspecte nu doar că au făcut din infidelitate un motiv întemeiat pentru divorț, dar au și extins definiția ei către zone total noi și de neconceput pentru generația bunicilor sau a părinților noștri. Astăzi, chiar și infidelitatea emoțională poate fi traumatică. Nu e nevoie de implicarea partenerei sau a partenerului într-un act sexual cu o terță persoană pentru a ți se prăbuși întreaga lume și a te simți trădat(ă) și abandonat(ă). Poate să doară la fel de mult gândul că altcineva a ocupat un loc în mintea persoanei iubite și i-a stârnit energia erotică. De aici până la a-ți pierde încrederea în tine și în relație, de a începe să te îndoiești despre tot ce a fost vreodată frumos între voi, ar putea fi doar un pas de furnică.

Statisticile confirmă o rată în creștere a divorțurilor din cauza infidelității. Poate și pentru motivul că formele ei de manifestare s-au extins de la clasica aventură extraconjugală finalizată cu act sexual, către schimbul de mesaje digitale cu conținut erotic, menținerea în stare activă a conturilor create pe aplicațiile de dating, păstrarea legăturii cu fosta sau fostul partener, întâlnirile nevinovate dar repetate cu același coleg(ă) de birou la o cafea, sau conversațiile prietenești, pline de intimitate, cu o altă persoană de sex opus. În vreme ce fiecare poate avea o definiție proprie pentru infidelitate (care să cuprindă sau nu și aceste aspecte), nu este de neglijat potențialul traumatic pe care îl pot avea asupra relației de cuplu comportamentele menite să inducă teama de un eventual act de trădare.  Chiar dacă nu sunt fapte clasice de infidelitate, potențialul lor distructiv le poate transforma într-un cal troian ce pătrunde în interiorul cetății unei relații.

În zilele noastre, tehnologia ne permite să găsim la un click distanță orice, inclusiv o persoană disponibilă pentru o partidă de sex sau o nouă iubire. Însă fix această ușurință ne poate da coșmaruri când ne dorim stabilitate și angajament, gândindu-ne că like-urile pe Facebook date consecvent postărilor unui alt ”el” sau ”ea” s-ar putea transforma treptat în schimburi de mesaje, cafele fierbinți și îmbrățișări pătimașe.

Pentru o relație sănătoasă, e bine ca membrii unui cuplu să își asume și să își joace rolul de gardieni ai propriei relații. Nu mă refer la a controla cu strictețe ce face celălalt, ci la a fi conștient de ceea ce faci tu însuți. Sarcina unui gardian este de a declanșa sistemul de alarmă în clipa în care pericolul apare la poarta cetății, nu abia când ”inamicul” a pătruns dincolo de zidurile ei și a început să facă prăpăd la interior.

Responsabilitatea de a veghea securitatea emoțională a relației se împarte la 2. Așa că, luați în calcul o discuție deschisă despre ce reguli are nevoie sistemul de securitate al cuplului vostru pentru a funcționa eficient. Nu vă sfiiți să aduceți în discuție și regulile de comportament în online. Surprinzător sau nu, statisticile făcute în America (spre exemplu) spun că pentru 1 din 3 divorțuri Facebook este cauza. Infidelitatea virtuală este, așadar, un pericol real. Conectarea în offline și regula transparenței comportamentale sunt strategii sănătoase prin care membrii unui cuplu își pot proteja teritoriul relației lor.

Anca Pavel – psiholog și psihoterapeut relațional recomandat de www.paginadepsihologie.ro.