Andreea Coscai este o adolescentă cu talente multiple: a apărut în spectacole de teatru și filme (a jucat alături de Gheorghe Dinică, Medeea Marinescu și Adela Popescu), a scris o carte despre liceeni, a participat la nenumărate competiții muzicale și a obținut două burse de studii în străinătate. Tânăra ne vorbește astăzi despre volumul său, În liceu, pasiunile sale și principiul după care își ghidează viața.

Povestește-ne puțin despre cartea ta, În liceu. De la ce a pornit ideea acestui volum, care este subiectul ei?
În liceu este o carte scrisă de generaţia noastră, pentru noi. Am strâns răspunsurile mai multor elevi de liceu din toată ţară la întrebări despre ce ne face fericiţi, ce ne sperie, cum ar fi fost dacă ne năşteam în altă ţară şi zic eu că am reuşit să creez o comunitate pentru adolescenţi unde să ne împărtăşim ideile, să empatizăm unii cu alţii, să ne regăsim şi să învăţăm din experienţele celorlalţi. Ce o face deosebită e că este prima carte de acest gen şi e folositoare pentru cei ce nu au ajuns încă în liceu şi vor să îşi facă o idee despre cum e, de fapt, pentru cei care sunt la momentul de faţă în liceu şi au participat sau nu la proiect şi pentru cei ce au trecut de perioada aceasta şi vor să îşi aducă aminte de peripeţiile din liceu sau să îşi facă o idee despre generaţia de azi.

Încă din copilărie ai fost implicată într-o mulțime de proiecte: muzică, filme, teatru, reclame. Ca să nu mai vorbim de școală. Cum te descurci cu un program atât de încărcat?
Mi-a plăcut încă de când eram mică să am cât mai multe lucruri de făcut şi să cunosc oameni diferiţi. Am făcut teatru de la șapte ani, am luat şi lecţii de canto, am învăţat engleză, spaniolă, germană, am participat la competiţii de public speaking, mi-am deschis un blog anul trecut: www.inliceu.wordpress.com şi altele. Am umblat mult pe drumuri, dar a meritat cu siguranţă pentru că nu a fost vorba numai de diplome, ci şi de experienţele de care am avut parte, lucrurile cu care am rămas. Cu cât ceva e mai greu, cu atât merită mai mult. Acum mă bucur că, în sfârşit, se termină anul şcolar, vine vara şi o să am timp să ies mai mult cu prietenii şi să mă odihnesc.

De la cine ai moștenit pasiunea pentru actorie, pentru arte, în general?
Mama mi-a spus că mătuşa ei era actriţă, tatei i-a plăcut mult teatrul în liceu, aşa că e posibil să fie o combinaţie pe acolo pe undeva.

Care este cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat până acum?
Să duc până la sfârşit tot ce mi-am propus. În mai multe ocazii. Pentru orice lucrezi cu plăcere o să devină dificil la un moment dat. Au fost multe momente când stăteam cu laptopul în faţă să editez pentru În Liceu şi eram obosită, mă dureau ochii şi mă gândeam că mai bine aş amâna sau aş face o pauză. Totuşi, mă bucur tare mult că am dus la bun sfârşit proiectul şi că, într-un final, toată muncă a meritat.

Știu că ai primit două burse pentru a studia în America și China. Care sunt planurile tale de viitor? Către ce domeniu vrei să te îndrepți?
Urmează să plec în august în China la un colegiu internaţional unde voi rămâne până la sfârşitul liceului când voi lua bacalaureatul internaţional şi apoi nu sunt încă sigură ce drum o să urmez. Am încredere că lucrurile o să se întâmple aşa cum trebuie, cum a fost și până acum.

Ce faci în timpul tău liber, care sunt hobby-urile tale?
Îmi place mult să scriu pe blog şi, din păcate, nu am mai avut timp să fac asta, dar pentru că vine vara o să mă reapuc de treaba şi o să scriu multe articole, deja am câteva idei salvate în draft. În rest, îmi place să ies cu prietenii ca oricărui adolescent, să mă plimb cu bicicleta, îmi face plăcere şi să mă machiez şi să descopăr mai multe în sensul ăsta, să mă uit la filme, bineînţeles, să merg la concerte şi să ascult muzică de tot felul. Mai nou, îmi plac trupele Les Elephantes Bizzares, Oh Wonder şi Robin and The Backstabers!

Ai un model, o persoană care te inspiră?
Nu prea îmi place să am idoli, pentru că mi se pare că îţi fură din identitate, dar admir mult persoanele determinate, cu iniţiativa, care ies în evidenţă şi îşi doresc să facă ceva deosebit şi reuşesc. Astea sunt modele bune de urmat din punctul meu de vedere.

Care este deviza după care îți trăiești viața, principiul de care ții cont întotdeauna?
Deviza care apare şi mare în susul paginii pe blogul meu şi despre care am mai vorbit este să nu îi laşi niciodată pe alţii să te definească, să îţi spună cine eşti. Tu ştii cel mai bine de ce eşti capabil, tu te cunoşti cel mai bine şi nu trebuie să le dai voie altora să te definească!