Dacă este un serial pe care pot paria fără dubii în următoarea perioadă, acela este Catch-22, o nouă producție Hulu, produsă și regizată de nimeni altul decât George Clooney. Și asta este impresia pe care mi-a lăsat-o după doar un singur episod, pe care am avut ocazia să-l văd în avanpremieră și pe care l-am urmărit aproape fără să clipesc.

O poveste intensă și întortocheată, cu multă dramă, satiră, umor și acțiune, toate dozate excelent, Catch-22 este ecranizarea romanului omonim scris de Joseph Heller, aventura lui Yossarian (aka Yoyo, interpretat de Christopher Abboutt), un pilotul unui bombardier care își dorește doar să-și finalizeze misiunile din Al Doilea Război Mondial și să revină la viața de civil. Singurul impediment este că toată lumea, inclusiv superiorii săi, Scheisskopf (Clooney) și Colonelul Cathcart (Kyle Chandler), încearcă să-l rețină la bază. Sau să-l omoare.

Foarte interesant mi s-a părut mie personal și titlul seriei, Catch-22, expresie care definește o situație paradoxală, din care nu poți ieși, o regulă care spune că preocuparea unei persoane pentru propria-i siguranță este un demers rațional. Un om va fi considerat nebun dacă va accepta să participe la misiuni ce îi pun în pericol viața, dar solicitarea lui de a se retrage din ele este o dovadă a sănătății sale mentale, ceea ce îl face ineligibil să fie scutit de misiune.

Catch-22 va avea premiera în mai la HBO GO, însă, până atunci, vă las cu actorul Kyle Chandler, care ne-a povestit în exclusivitate despre acest serial, despre colaborarea cu George Clooney și planurile sale de viitor.

Este Catch-22 genul de proiect pe care îl accepți imediat sau care, mai degrabă, te pune puțin pe gânduri? Care a fost primul lucru care ți-a trecut prin minte când ai acceptat rolul Colonelului Cathcart?

Mi s-a spus că domnul George Clooney vrea să stea de vorbă cu mine și am preluat apelul său, mi-a spus despre ce este vorba în poveste, însă am fost foarte ezitant la început. Și cred că și el a reacționat la fel când a aflat că refac Catch-22 (n.red.: romanul a mai fost ecranizat o dată, în 1970, filmul de-atunci fiind regizat de Mike Nichols). A fost ezitant. Dar apoi am făcut ceea ce fac de obicei. M-am așezat împreună cu soția mea, am citit amândoi povestea și am înțeles provocarea pe care o aveam în față. Și mi-am dat seama că nu am jucat niciodată un personaj ca acesta. Și sunt câteva trăsături înșelătoare ale Colonelului Cathcart pe care a trebuit să le descifrez, iar acest lucru a fost foarte distractiv. Și a fost o ditamai provocarea, a fost mult de muncă, dar nu cred că m-am mai distrat atât de mult lucrând la ceva. Și pentru a-ți răspunde la întrebarea inițială, am fost puțin ezitant la început, dar am știut că trebuie să fiu acolo. Nu am avut dubii. A fost un proiect la care știam că trebuie să iau parte, pentru că altfel aș fi regretat pentru tot restul vieții mele.

Ce te-a atras cel mai mult la acest personaj – Colonelul Cathcart?

Povestea în sine e fantastică. Scenariul este incredibil. De îndată ce începi să citești paginile, îți dai seama că treaba asta va merge bine. E totul acolo. Nu ai nicio ezitare, ești complet implicat în poveste. Asta e ceea ce am simțit eu. Iar când ajungi la Cathcart, o să vezi că el e ca în serial. E o exagerare extremă a tot ceea ce nu ți-ai dori să întâlnești în foarte multe situații – în cazul acesta, situația este că el e omul care coordonează misiunile tale de zbor în Al Doilea Război Mondial.

Pentru că este un personaj atât de complex, am încercat să îi găsesc umanitatea. Dar umanitatea lui nu este prezentă atunci când citești paginile. Este ceva ce am încercat să găsesc eu ca actor pentru a-l face real, astfel încât să fie mai mult decât un simplu personaj.

Odată cu descoperirea acestei umanități, umorul a căpătat o altă conotație. Și cred că m-am cam îndrăgostit de tipul acesta. Te îndrăgostești de el, oricât de mult ai vrea să-l urăști. Asta a fost provocarea mea. Pentru că dacă nu construiești fundația unui personaj și creezi o persoană reală, totul se destramă.

Cum ați reușit tu și colegii tăi să redați tonul satiric al poveștii în contextul războiului?

Am avut parte de regizori foarte buni, care ne-au ajutat pe tot parcursul filmărilor. Și ca să fiu sincer, dacă citești scenariul, materialul e acolo. Totul stă în cuvinte. Cuvintele sunt foarte importante în acest caz, ele ne-au ajutat să facem ceea ce trebuia să facem cu mare ușurință.

Odată ce îți creezi personajul și te acomodezi cu el, totul curge de la sine. Cred că și colegii mei ar spune același lucru. Și apoi se dovedește că te și distrezi de minune. Am avut parte de niște filmări haioase. În ciuda faptului că a fost solicitant, m-am distrat foarte mult făcând acest serial.

Umorul este prezent în acele cuvinte și este o componentă foarte deșteaptă a acestui marterial. O piesă bine realizată.

Faci parte dintr-un serial cu o distribuție impresionantă (George Clooney, Hugh Laurie, Christopher Abbot). Ne poți povesti cum au decurs filmările și cum te-ai înțeles cu ceilalți colegi? Cum a fost să lucrezi cu ei?

Ei bine, am lucrat pe un platou de filmare minunat. A fost foarte ușor să ne integrăm în acel decor creat. Întreaga scenografie, întreaga lume din serial a fost construită doar de cei mai buni oameni în domeniu.

Un serial este format din două jumătăți. O jumătate e formată din munca pe care o fac actorii individual. Cealaltă jumătate e reprezentată de oamenii care se ocupă să lege toată povestea, iar în această categorie intră și regizorii și producătorii. Ei au creat o atmosferă foarte plăcută pentru toți.

Cred că lui George Clooney îi place ca oamenii să se simtă bine atunci când lucrează. Iar platoul de filmare a fost un loc fantastic.

De asemenea, m-am înțeles foarte bine cu toți actorii, a fost o experiență grozavă. Și trebuie să spun din nou că scenariul pe care Luke Davies l-a creat pentru noi toți a fost unul cu adevărat deștept – la fel cum este și Luke Davies. Am lucrat cu toții la un proiect de care suntem mândri și pe care de-abia așteptăm să-l vedem în forma finală.

Cum este George Clooney ca regizor?

Ca regizor, lucrezi diferit cu persoane diferite, dar din experiența  mea, pot spune că știa exact ce își dorește și era foarte clar în exprimare. Nu lăsa loc de interpretări. Îi plăcea ceea ce făcea și se vedea că se simte bine. În plus, era foarte rapid. Știa ce vrea și imediat trecea la acțiune. Nu ezita și nu bătea pasul pe loc. Aș spune că este un regizor cu care este foarte plăcut să lucrezi.

Care a fost cel mai dificil lucru pe care l-ai făcut la filmări?

Cel mai dificil lucru… multe dintre scenele mele erau monologuri de una sau două pagini și asta a fost foarte interesant. În cea mai mare parte a timpului, când trebuia să vorbesc cu celelalte personaje, devea ciudat pe platou pentru că, de fapt, nu mă conversam cu nimeni. Țineam aceste discursuri în fața… în fața unei hărți din camera cu hărți.

Deci probabil cea mai dificilă provocare a fost când am ajuns prima dată în fața tuturor celorlalți și a trebuit să susțin unul dintre acele monologuri mari. Mă întrebam dacă voi reuși să duc momentul pânăă la final, așa cum ți se întâmplă atunci când ieși pe scena teatrului în prima seară de spectacol și speri că nu îți vor dispărea din minte replicile. Dar după cum am mai spus, am avut parte de o atmosferă foarte plăcută și a fost destuld e ușor să ne facem treaba.

Către ce ți-ai dori să te orientezi mai mult acum? Proiecte de televiziune, cum sunt aceste miniserii, seriale sau filme?

Asta e o întrebare interesantă, pentru că mi s-au oferit foarte multe oportunități în ultima vreme. Mai am câțiva ani până când fiica mea cea mică va pleca de-acasă, iar asta îmi va oferi mie mai multă deschidere către proiecte pe termen lung, inclusiv, dacă sunt suficient de curajos să particip la o audiție, un nou rol într-un spectacol de teatru. Dar așa cum stau lucrurile acum, miniseriile sunt fantastice. E grozav să poți face un proiect cum este Catch-22, să comprimi povestea în șase episoade în care să dai tot ce ai mai bun, și să nu fii nevoit să faci apoi alte 22 de episoade, cum făceam când eram mai tânăr, ceea ce înseamnă cam nouă, zece luni din viața ta.

Dar indiferent că e vorba de un spectacol de teatru, de un serial sau de un film, pentru mine contează alte aspecte. Unul dintre ele este, evident, povestea. Scenariul bine scris. Oamenii din poveste și calitatea ei sunt aspectele importante. Și îmi place să muncesc, îmi place atât de mult ceea ce fac, încât nu contează că o fac pentru un serial, pentru un film, pentru orice altceva. E vorba de ceea ce mă interesează pe mine și ceea ce pot aduce acelui proiect. Dacă îmi pot aduce aportul la crearea unei producții, atunci sunt bucuros să fac parte din ea.

Foto: hepta.ro