Am descoperit-o în această vară la TIFF, la premiera filmului Breaking News, în regia Iuliei Rugină, o poveste despre încercarea unui reporter (Andi Vasluianu) de a reconstitui viața unui coleg decedat într-un accident. Și am fost impresionată de interpretarea sa, de emoțiile pe care a reușit să le transmită.

Între timp, Voica Oltean a crescut, a câștigat și Mențiunea Specială a Juriului la Festivalul de la Karlovy Vary și are planuri mari în perioada următoare. Planuri despre care veți afla și voi… chiar acum. 🙂

Aveai doar 15 ani când ai început filmările pentru Breaking News. Cum ai ajuns să joci rolul Simonei?

Eu sunt elevă la liceul Dinu Lipatti, la secţia de actorie. Au fost multe castinguri la noi în liceu. Povestea asta însă e puţin diferită, pentru că de fiecare dată m-am dus la casting încrezătoare şi dornică să-l şi iau. Nu şi de data asta: aflasem de casting foarte târziu, practic cu zece minute înainte să merg acolo. Eram foarte răcită şi cu psihicul la pământ din cauza asta. Castingul inițial consta în nişte poze. Ştiam că sunt foarte importante şi că ăsta este primul lucru după care se ghidează un regizor, dar nu m-am gândit atunci la nimic. Mă resemnasem cumva că mi-e rău şi arăt că un copil de 12 ani, cu nasul roşu şi privirea speriată. Cu toate astea, m-a sunat directorul de casting în aceeaşi zi şi mi-a spus că Iulia m-a plăcut foarte mult şi că vrea să mă vadă la o probă. De abia de atunci am început să-mi pun toată energia acolo.

Îmi amintesc de una dintre primele probe, când aveam de făcut secvenţa cu Otis Redding. Pe atunci încă nu mă întâlnisem cu Andi, aşa că dădeam proba cu directorul de casting. El, aşa cum scrie în scenariu, trebuia să pună o melodie de Otis Redding. Însă el a pus una de la Pink Floyd, parcă, şi m-a întrebat: „Asta-i melodia, nu?”. Aici am crezut că Iulia mă testează, încearcă să vadă dacă am citit scenariul, dacă m-am documentat despre Otis Redding, aşa că i-am spus că nu e melodia corectă. Eram foarte mândră şi sigură pe mine. Toată lumea a început să radă şi mi-au explicat că se săturaseră de cât de des ascultaseră în acea zi Otis Redding şi că ăsta e singurul motiv pentru care au schimbat-o. Iar eu ar fi trebuit să rămân în personaj şi să dau replica conform scenariului.

Nu am ştiut niciodată dacă voi lua sau nu castingul. Însă am ştiut din primul moment în care am văzut-o pe Iulia că ea va fi mentorul şi exemplul meu. Am întrebat-o mai târziu ce anume a convins-o la mine şi ţin minte că mi-a zis: „M-ai convins cu una dintre probe în care, fetiţă, arătai şi erai nebună şi bântuită, cam aşa e şi Simona.”

Povesteşte-ne puţin despre personajul tău: cine este, ce ţi-a plăcut şi ce nu ţi-a plăcut la Simona?

Personajul meu este Simona Paraschiv, o adolescentă de 15 ani, fata cameramanului decedat în accident. La Simona am apreciat curajul şi faptul că a încercat să rămână la fel de puternică după acea pierdere. Plus că e o tipă independentă, rebelă, nebună, ceea ce probabil vine şi din negarea aia pe care o are pe tot parcursul filmului. E ca-n viaţă, când se întâmplă ceva rău, prima reacţie e de negare.

Mi-a fost foarte greu să mă pun în locul ei şi am avut momente când mi se părea că e mult prea dificil şi că voi claca. Asta poate şi pentru că, pentru mine, ca şi pentru Simona, e mai uşor să fiu interiorizată decât să dau afară. Cu toate astea, oamenii care mă cunosc foarte bine mi-au zis că eu şi Simona suntem la fel: 100%. De exemplu, părinţii mei, după ce au văzut filmul la TIFF, au venit la mine şi mi-au zis: „Doamne, Voica! Asta (Simona) eşti tu în totalitate. Tu trânteşti uşi, comentezi, eşti crizată. Şi noi care credeam că ţi-a fost mai greu să joci, dar de fapt te-ai jucat pe tine.” Moment în care m-am panicat şi am fugit la Iulia să o întreb dacă crede că mi-a fost uşor să o joc pe Simona. Atunci Iulia mi-a spus ceva foarte frumos: „E cel mai greu să te joci pe tine. Şi să o mai şi faci natural!” Acum încerc să schimb la mine, Voica, toate aceste lucruri: apucăturile şi crizele de adolescență pe care le avea şi Simona. Sper ca, în timp, toate aceste trăiri să rămână doar în ea. Simona le-ar gestiona mai bine.

Care a fost cea mai dificilă scenă pentru tine?

Scena care poartă numele „Focul” mi s a părut cea mai grea. E singurul moment în care Simona se exteriorizează şi spune tot ce simte. Cred că e secvenţa care are cea mai multă energie, o simt ca un punct culminant.

Cum a fost la filmări? Care este impresia pe care o ai acum, când te uiţi în urmă?

Am filmat două săptămâni (pe care le-am simțit mult mai lungi) la mare, departe de tot şi recunosc că au fost momente în care am crezut că e prea mult şi prea greu. Când se întâmpla asta, interveneau Andi şi Iulia care mă calmau. Au fost lângă mine non-stop şi m-au protejat. Acum, când mă uit în urmă, mi se pare că acea luna la mare m-a schimbat foarte mult. M-a responsabilizat, m-a făcut să respect mai mult oamenii din jurul meu, să cred în mine şi să-mi dau seama că orice e posibil. A fost şi frumos şi greu la filmare, dar acum, când mă uit înapoi, văd prima dată momentele frumoase, asta e tot ce contează.

Probabil sunt multe, dar, dacă ar fi să alegi, care ar fi momentul din timpul filmărilor pentru Breaking News care îţi va rămâne mereu în suflet?

De obicei, se glumeşte mult pe platou, e multă gălăgie, sunt mulţi oameni, e nebunie. Ceea ce e normal, dar poate fi şi deconcertant, mai ales pentru mine, la prima experienţă cu o echipă de filmare. Chestia e că mi-a fost, încă de la început, foarte frică de o secvenţă numită „Interviul”. Îmi era teamă că nu voi reuşi să plâng, mă speria cât de apăsătoare era secvenţă şi mi-am făcut o grămadă de scenarii în cap despre cum nu o să reuşesc eu să mă concentrez. Practic, mi-am pus singură nişte piedici, acum ştiu asta. Treaba fabuloasă însă a fost că, în ziua în care aveam programat să filmăm scena, am ajuns pe platou și era linişte. Toată lumea îşi făcea treaba în linişte, nimeni nu mai glumea, iar discuţiile se rezumau doar la acea secvenţă. Atunci am simţit că toată lumea e lângă mine. De la tanti Ani, care îmi făcea cele mai bune sendvişuri, la Iulia şi Andi. Am simţit un respect extraordinar de mare şi am apreciat asta.

Cum te-ai înţeles cu colegii de platou?

Cu Andi Vasluianu am lucrat minunat şi m-a ajutat foarte mult. Ştiu că sună formal, dar nu găsesc niciun lucru rău de zis despre el. Am apreciat că m-a tratat ca pe un adult şi că a încercat să mă ridice la nivelul lui. M-a învăţat să nu-mi mai pun atât de multe întrebări, că totul vine de la sine şi răspunsurile se conturează singure, pe parcurs. Cu Iulia am avut o conexiune de la început şi am încercat să înţeleg cum o vede ea pe Simona şi să-mi dau seama ce-şi doreşte de la acest personaj. A avut multă răbdare cu mine şi asta mi-a dat mai multă încredere. Chiar sper c-am reuşit să-i îndeplinesc toate dorinţele legate de acest personaj.

Pentru primul tău rol important ai obţinut şi Mențiunea Specială a Juriului la Festivalul de la Karlovy Vary. La ce te-ai gândit prima dată când ai aflat că ai câştigat?

Vai, Doamne! Voi credeţi că mai ştiu?! Au fost o grămadă de lucruri. Sună a clişeu, dar au fost multe lacrimi de bucurie, şi abia după am început să gândesc. Nu cred c-am putut să mă bucur real şi complet atunci. Am avut nevoie de timp. Ştiu că imediat după ce am aflat i-am sunat pe ai mei, deci primele gânduri au fost să le împărtăşesc şi lor vestea şi să-i chem cu mine la Karlovy Vary. Am puţine momente în care pot spune sincer că am fost mândră de mine, iar Karlovy Vary a fost unul din ele. Acum, încetul cu încetul, încep să fiu din ce în ce mai mândră de mine, iar asta cred că e bine. Încerc, însă, să păstrez limita şi să rămân eu, Voica.

Ai trecut în clasa a XII-a, aşa că te aşteaptă un examen de bacalaureat (îţi ţin pumnii!). Ce vrei să faci după liceu? Care sunt planurile tale?

Mulţumesc! Planul e să dau la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București şi să şi intru, dacă se poate :D. Mă pregătesc de bacalaureat şi încerc să citesc cât mai mult pentru admiterea la facultate. Nu pot să zic că mă pregătesc intens de pe acum pentru asta, însă citesc cam tot ce prind. Pentru mine e foarte important să intru la facultate, la această facultate, aşa că ăsta e planul. Dacă intru, aş vrea un apartament puţin mai mare şi o pisică. Dar astea-s detalii. 🙂

La ce lucrezi acum? Ai vreun nou proiect?

Momentan pregătim un spectacol la Teatrul Replika, va avea premiera la sfârşitul lunii octombrie. Sunt foarte fericită că pot să fac şi teatru şi că mi s-a oferit şi şansa asta! De o săptămână am terminat filmările la un scurtmetraj regizat de Andreea Vălean şi urmează ca până în primăvară să mai filmez unul. Simt că lucrurile se aşază pentru mine, încetul cu încetul! Sunt foarte fericită.

Foto: Adi Marineci