Pe Liviu l-am cunoscut la prima ediție a talent show-ului Vocea României și am simțit încă de atunci că are talent, carismă și o sensibilitate aparte. Toată viața s-a învârtit în jurul notelor muzicale și a știut să își urmărească visul.

Tânărul în vârstă de 25 de ani ne dezvăluie acum câte ceva despre copilărie, despre gesturi romantice, cărți citite, frici și nu numai…

Gustul care îţi va aduce mereu aminte de copilărie este… Gustul de turte cu usturoi pe care le făcea bunica mea când mergeam la țară. Nu o să îl uit vreodată, chiar și azi îl iubesc, aștept cu orice ocazie să mi-l reamintesc. Când o să mă însor (nu în viitorul apropiat), asta o să fie proba de foc. O s-o pun să facă turte. Dacă nu știe… se descurcă ea cumva și învață, că eu fără turte în casă nu stau.

Cel mai tare îţi este frică de… Mediocritate. Am încă nesiguranțele mele și cea mai mare teamă a mea e aceea de a nu face lucruri mediocre. Gândul asta mă bântuie cel mai tare la muzică și la piesele pe care le fac. Dar, constat tot timpul că, dacă sunt sincer și mă mențin inspirat, nu pot da greș.

Cel mai dificil moment al carierei tale a fost… A fost când am luat decizia să îmi iau cariera în brațe și să îmi fac studioul meu. Când am decis să îmi construiesc o direcție muzicală bazată pe instinctele mele. Asta nu înseamnă că fac singur tot, nu. Lucrez cu Hahaha Production, am prieteni de la DemogaMusic cu care țin legătura, lucrez super bine cu Luk Beats de la Seek Music și mai sunt și alții. Eu sunt motorul direcției mele muzicale și aleg cu cine lucrez, în funcție de piesă, de vibe și de chimia pe care o am cu oamenii pe moment.

Cel mai tare concert la care ai mers a fost… La Craiova, un bal de boboci. Oamenii au avut o energie uriașă, am oferit cât de mult am putut, iar schimbul de vibe a fost pe măsură. Am cântat la scene super mari, cu peste 5.000 de oameni, dar la concertul ăla din Craiova, publicul care nu depășea 400 de persoane m-a ridicat în al nouălea cer cu energia pe care o avea.

Cea mai frumoasă amintire pe care o ai dintr-o vacanţă este… Îmi amintesc cu drag ultima vacanță din Bologna. Iubesc Proseccoul când merg în Italia. Deci nu prea pot spune cu precizie care a fost cea mai frumoasă amintire, pentru că nu prea îmi mai amintesc nimic… Glumesc 🙂

Ce te face întotdeauna să zâmbeşti… Bunătatea pe care și-o oferă oamenii reciproc, fără să aștepte ceva înapoi. Mă înduioșează și mă face să mă bucur că trăiesc și că sunt parte din lumea asta în care mai sunt și oameni așa. Empatia, în general, pe mine mă face fericit și îmi pune un zâmbet pe față. Cred că de asta sunt artist, pentru că scopul artei cred că e purificarea prin empatie.

Ce apreciezi cel mai mult la o persoană… Sinceritatea și relaxarea. Eu nu sunt tot timpul o fire relaxată, mai ales în situații noi și cu persoane noi și îmi place să simt în jurul meu că oamenii îmi oferă siguranța să mă pot manifesta super liber, fără să fiu judecat.

Cea mai bună carte pe care ai citit-o este… E greu, sunt multe cărți bune, dar una care m-a marcat e Alchimistul de Paulo Coelho. E prezentată esența existenței în cel mai simplu mod. Dar simplu înseamnă complex și pe asta se bazează totul. Recomand Alchimistul.

Actrița de care te-ai îndrăgostit prima oară a fost… Emma Watson. Când am văzut-o pe afișul de la Harry Potter, partea 1, am spus că trebuie să ajung cumva la ea. Am visat-o în toate felurile. N-am ajuns la ea, dar am rămas cu visele.

Cel mai romantic gest făcut pentru o fată a fost… I-am citit poeziile scrise de mine, în secret, pentru ea, pe o bordură, după liceu. Bine, eu eram așa concentrat pe lectura mea și atât de absorbit de moment, încât n-am observat că în spatele nostru era o cârciumă și nu mai auzeam urletele bețivilor care se ofticau din toți rărunchii că pierdeau la păcănele. Ea, în schimb, auzea tot și era speriată. Dar nu avea de ce să-și facă griji, dacă venea cineva să se atingă de ea, îi dădeam cu cartea de poezii în cap.