Cel de-al șaselea sezon al serialului Game of Thrones, produs de HBO, a debutat cu nenumărate surprize, așa că Liam Cunningham și Carice van Houten, actorii care îi interpretează pe Ser Davos, respectiv Lady Melisandre, două dintre personajele-cheie ale momentului, ne dezvăluie câteva secrete din culisele noului sezon.

Spoiler alert! Dacă încă nu ați văzut primele două episoade din al șaselea sezon GoT și nu sunteți cei mai mari fani ai spoilerelor, luați o pauză și reveniți la Ser Davos și Lady Melisandre după ce le vedeți (cel de-al șaselea sezon Game of Thrones poate fi urmărit în fiecare luni, de la 20:00, pe HBO și online, pe HBO GO).

Spuneți-ne ce îi așteaptă pe Ser Davos și Melisandre în al șaselea sezon.
Liam Cunningham (Ser Davos): Interesant este faptul că cel de-al șaselea sezon începe chiar cu scena în care Jon este întins pe pământ. Primul episod începe cu această secvență, apoi Ghost începe să urle și cadrul ajunge la mine – sunt singur într-o cameră, aud lupul, ies afară și îl găsesc întins pe jos. Îi ducem trupul înăuntru și nu știm ce să facem… ne cuprinde panica. Apoi îi fac o vizită lui Lady Melisandre, care se confruntă cu proprii ei demoni, pentru că întreaga sa lume a fost dată peste cap odată cu moartea lui Stannis și a lui Shireen. Motivele pentru care noi existam și făceam ceea ce făceam au dispărut. Încep să mă gândesc ce putem face acolo în situația dată și trec la subiect foarte repede. O întreb: „Poți face ceva?” Iar ea îmi spune: „Ei bine, ce crezi că pot face din ce nu am mai făcut până acum?” În mod ironic, eu îi cer să își folosească magia, chiar dacă nu am crezut niciodată în magia sa.
Carice van Houten (Lady Melisandre): Da. Este ceva nou pentru Melisandre să descopere că puterile sale ar putea să nu fie așa cum le credea ea. Nu ați văzut niciodată vulnerabilitate, îndoială sau stări de genul acesta la ea. Pentru mine, ca actriță, a fost grozav să pot arăta o latură diferită a sa, după ce i-am construit imaginea unei femei cu foarte multă încredere în sine.

Se îndoiește Melisandre de credința sa în Lordul Luminii?
C.V.H.: Da, pentru că aceasta era busola după care s-a ghidat întreaga ei viață: a urmat toate indiciile, toate semnele și apoi, din senin, a sacrificat unui copil, probabil cel mai grav lucru pe care l-a făcut, însă toate lucrurile astea nu au dus-o nicăieri.

Asta dacă e să fim îngăduitori cu ea.
C.V.H.: Una dintre scenele mele preferate din al cincilea sezon este chiar cea în care Melisandre stă și ascultă cum toți caii dispar, cum Stannis moare, totul este pe dos. Și chiar o poți vedea în timp ce se gândește: „O, Doamne, ce se întâmplă?”. A fost minunat să îi pot dezvălui, în sfârșit, și această latură.
L.C.: Este un lucru grozav pentru un actor să se confrunte cu ceva la care nu se așteaptă. Credința mea în Stannis, credința lui Melisandre în Lordul Luminii – toate acestea ne-au fost luate brusc. Și este interesant și pentru public să urmărească evoluția personajelor, pentru că tot ce știa despre ele până atunci este greșit.
C.V.H.: Asta înseamnă că Melisandre s-a simțit un cu totul alt personaj în anumite momente din acest an. Ca actriță, mă gândeam: „Unde mi-a dispărut personajul?” Nu știam de ce să mă mai agăț. Lordul Luminii mă abandonase, Stannis era mort, Jon Snow era mort. Și eu, ca actriță, am avut de dus o luptă, ceva de genul: „Ce voi juca acum mai exact?”.

Cu toate acestea, schimbările au animat serialul, nu-i așa?
L.C.: Dar nu au fost făcute din acest motiv. Amintește-ți acea replică de acum câteva sezoane, cred că era a lui Tyrion: „Dacă ai impresia că treaba asta va avea un final fericit, înseamnă că nu ai fost suficient de atent”. Și cred că acesta este și crezul serialului. Nimic nu e previzibil. Seamănă foarte mult cu viața. Cred că unul dintre motivele pentru care publicul iubește serialul este faptul că niciodată nu poți fi sigur ce se va întâmpla în continuare. Nu ți se spune să te așezi liniștit pe canapea, pentru că totul va fi clar: băiatul bun va face ceea ce trebuie, iar fata va fi salvată.
C.V.H.: Toată lumea va muri – acesta este mai degrabă sentimentul pe care îl ai.

Acum că serialul este înaintea cărții, cum a fost pentru voi să descoperiți scenariul noului sezon?
C.V.H.: Pentru noi nu este nicio diferență. Nu am citit niciodată cărțile, așa că în fiecare an este ceva nou.
L.C.: Însă pentru cei care au citit cărțile și au urmărit serialul va fi o schimbare uriașă, la fel cum va fi și pentru David și Dan (n.red.: creatorii serialului), pentru că ei nu mai au acum siguranța adaptării scenariului, așa că universul lor s-a transformat complet. Au mers în Santa Fe și și-au petrecut mult timp cu George (n.red.: R. R. Martin, autorul cărților), care le-a dezvăluit finalul poveștii. Dar ei au avut doar o foaie albă și întrebări de genul: „Ce am putea lua bun de aici?” sau „Încotro vom duce acest personaj?”. Dar cum știu că sunt foarte creativi, cred că au făcut față provocării fără probleme. Cel puțin asta e impresia pe care mi-au lăsat-o.

Vorbind despre provocări, să discutăm și despre… să o numim înviere?
L.C.: Am fost atât de confuz la început în privința scenariului. Când citeam, eram ceva de genul: „Cine sunt oamenii ăștia?”. Se vor întâmpla niște lucruri nebunești anul acesta.
C.V.H.: E amuzant că a trebuit să ne securizăm e-mail-urile, să ne securizăn de două ori e-mail-urile! Nici nu mai puteam primi pagini în plus, trebuia să semnezi pentru ele. Nu primeam nici măcar un desfășurător, totul a fost secret.

Ce se întâmplă de fapt?
L.C.: Ei bine, Ser Alliser trebuie să pună lucrurile la punct după ce îi ia locul lui Jon Snow. Așa că cei puțini care i-au rămas loiali lui Jon sunt practic blocați într-o cameră cu trupul acestuia. Alliser vorbește despre cum o să ne permită să plecăm și tot așa, iar eu le spun băieților să nu cedeze: „În niciun caz. Va trebui să ne scoată cu forța”. Așa că suntem în aceeași cameră cu trupul lui Jon Snow, avem probleme serioase și Melisandre este cea care salvează ziua. Ea face un lucru foarte, foarte eroic.
C.V.H.: Ea nu a mai făcut niciodată acel lucru. E ceva de genul: „Voi face toate trucurile pe care le știu și vom vedea ce se întâmplă. Voi încerca!”.
L.C.: Și apoi urmează acel moment glorios de la finalul episodului doi, când ai impresia că magia nu a funcționat, iar apoi îl vezi cum respiră în timp ce stă acolo.
C.V.H.: Da, este plin de suspans, nu-i așa? Aproape la fel de interesant ca sfârșitul primului episod, când îți vine să spui: „Putem să ne întoarcem un moment la asta?”
L.C.: Ceva de genul: „Ce s-a întâmplat? Nu îmi pot aminti.”
C.V.H.: Ei bine, eu mă transform într-o femeie bătrână. Și transformarea are legătură cu acel colier. Mă vei vedea uitându-mă în oglindă, este un moment în care îmi dau jos colierul, iar mâna care pune acel colierul pe masă e cea a unei bătrâne. Apoi sunt doar eu după șase ore de machiaj, arătând ca o persoană de 200 sau 300 de ani – va trebui să verificați exact cu scenariștii. Sper că oamenii își vor putea da seama că sunt eu, pentru că eu una nu am reușit să mă recunosc.
L.C.: Ceea ce e atât de tare la treaba asta este că, după ce ai văzut scena respectivă în primul episod, îți dai seama că personajul respectiv nu este deloc așa cum ți-l imaginai. Perspectiva despre el este complet schimbată.

Foto: HBO România