Vara trecută, pe 16 iulie mai exact, la Electric Castle, eram în primele rânduri la concertul Coma, alături de sute de oameni pentru care muzica era mult mai importantă decât ploaia care părea să nu se mai oprească vreodată și noroiul în care ne instalaserăm destul de confortabil. A fost una dintre cele mai tari experiențe de la Electric și cred că oricine a fost atunci cu mine, în mijlocul mulțimii, poate confirma acest lucru. Iar partea bună e că Dan, Cătălin, Hefe, Răzvan, Sorin și Matei au continuat această nebunie frumoasă, urcând pe scenă la mai toate festivalurile din ultimele luni, iar acum sunt în toiul pregătirilor pentru lansarea noului lor album, Orizont, care va avea loc pe 26 noiembrie, la Arenele Romane.  Și cum am vrut să aflu totul despre concertul de sâmbătă, dar și despre aventurile lor din ultima perioadă, le-am făcut zilele trecute o vizită chiar înainte de repetiții. Ne vedem la concert?

În ultimii ani, ați tot scos single-uri, însă acum urmează și lansarea unui nou album, Orizont, primul album de studio din zece ani. De ce ați așteptat atât pentru el?
Coma: Am trecut printr-o perioadă în care fiecare dintre noi a avut lucruri diferite de făcut, ne-am însurat, ne-am împărțit, ne-am despărțit, ne-am împrietenit la loc, au fost momente în care am zis ca nu o să mai meargă. Niciodată nu am zis că nu o să mai facem muzică, dar nu știu câți dintre noi mai credeau că o să mai iasă ceva. Și am început să o luăm ușor, am zis că album nu putem să mai facem – asta se întâmpla acum vreo patru, cinci ani – album nu mai facem că nu avem timp, hai să facem o piesă și să vedem ce se întâmplă. Și am făcut o piesă, care s-a numit Un semn, a fost un challenge și pentru noi că, în loc să ieșim cu o piesă dură, așa cum învățaserăm noi publicul, am ieșit cu o piesă mai liniștită, mai light, și a avut succes. Ne-am bucurat foarte mult că am avut un feedback bun, iar în momentul acela am zis să facem o piesă pe an. Anul următor am făcut altă piesă, a fost bine primită la rândul ei și am spus să o ținem pe asta a noastră, să facem o piesă pe an. Așa am făcut timp de aproape cinci ani, iar anul trecut a zis Hefe că, dacă tot am făcut cinci piese, hai să facem încă cinci și să scoatem un album. Și am zis cu toții hai să îl facem, e momentul! Am adunat public în acești cinci ani, am primit în fața scenei foarte mulți oameni, neașteptat de mulți, și s-a văzut dorința de a ne vedea din partea lor. Și a fost foarte cool că am avut pentru cine să facem, am avut pentru cine să terminăm încă cinci piese și, împreună cu cele cinci pe care le aveam, să scoatem albumul Orizont. Și a mai fost treaba că, de fiecare dată când apărea o piesă nouă, lumea nu știa de unde să o ia, o asculta pe YouTube și, la un moment dat, poate cineva voia să aibă acasă CD-ul, la o calitate bună. În afară de asta, când mergeam într-un magazin și vedeam că toate formațiile scot albume, ni se părea absurd să nu fim și noi acolo.

Veți scoate Orizont și pe vinil. S-a întors moda vinilurilor?
Hefe: Pe asta, cu moda vinilurilor care s-a întors, o vedem toți când intrăm în Cărturești, de exemplu. Acum șase ani, când intrai acolo, nu exista niciun stand cu viniluri, acum cred că numărul de viniluri este poate puțin mai mic decât numărul CD-urilor, e o cameră plină de viniluri. Uite, eu, de exemplu, când eram mic și îmi luam un vinil cu Iron Maiden – ei aveau și coperțile alea de care super fascinat – intram într-o poveste, exact ca la un film, în timp ce ascultam muzica și mă uitam la copertă. Cred că așa e cu vinilurile și cu CD-urile.

Cu ce este diferit Orizont de celelalte albume?
Coma: Matei e diferit de celelalte albume (râd). În primul rând, e creat diferit. La primul album, Somn, nu am avut nicio presiune, au fost foarte multe încercări, foarte multe idei, dorința de a pune în practică acele idei, iar la final a apărut ceea ce puteam noi să facem mai bine în momentul acela, în sensul că a fost tras acasă, am încercat să înregistrăm în dulap, am înregistrat cu plapuma peste cap, am recondiționat niște stații ca să experimentăm cum se aude microfonul printr-o stație rusească, o stație italienească, a fost o joacă foarte frumoasă. Apoi, Nerostitele, iarăși, nu a fost condiționat de o apariție stabilită la un moment dat, ci tot așa, a apărut după o perioadă destul de lungă, în care nu mai făcuserăm nimic. Am primit un imbold de la Adi Despot, care i-a spus lui Hefe: „Băi, dacă vreți să faceți ceva, haideți la mine că vă pun studioul la dispoziție să trageți tobele.” Toată lumea a fost OK, am zis hai să încercăm, pentru că tot nu se întâmpla nimic. Am fost la Adi, într-o săptămână s-au tras tobele la piesele respective, care nu erau neapărat terminate, basul și chitara s-au tras în două zile și vocile au durat trei luni, și, într-un final, s-a terminat acea înregistrare, s-a mixat și a fost gata. Acela a fost un album scos total independent, fără stres, doar din dorința noastră de a reveni. După care a urmat din nou o perioadă de pauză, în care am derapat care încotro, dar am ajuns în momentul în care am zis să o luăm încet, să vedem ce se întâmplă, că e greu să renunțăm. Și a apărut Un Semn, apoi Vezi, Chip, Document, Cel mai frumos loc de pe pământ și toate au fost primite cu entuziasm din partea oamenilor de lângă noi. Și atunci am zis: „Bun, hai să ne stabilim o dată la care să materializăm ce a zis Hefe, să facem încă cinci piese și să scoatem acest album acum, pentru că ăsta e momentul nostru.” E adevărat că nu toată lumea a crezut în ideea asta, dar am hotărât să mergem în direcția asta. Iar de data asta, am fost condiționați de niște termene, aveam un timp în care trebuia să fie totul gata, indiferent de chef, de inspirație, de orice. Și acesta e cel mai mare efort pe care l-am depus noi vreodată pentru realizarea unui album. Iar acum suntem cu câteva zile înainte și suntem cu foarte multe lucruri gata și cu foarte multe lucruri de rezolvat. Și dincolo de toate astea, există și o diferență din punct de vedere compozițional, sunt piese mult mai complexe și ca orchestrație, și ca text. Orizont reprezintă evoluția noastră.

Ce ați pregătit pentru concertul de pe 26 noiembrie de la Arenele Romane?
Coma: Vor fi niște trupe înainte, trupe care au legătură cu noi, nu neapărat direct, ci cu niște locuri din care am plecat și noi. Și noi am fost o trupă care a cântat în deschiderea altor trupe mai mari, și noi am vrut să fim în deschiderea unor trupe mari, cum am fost la Korn. Sunt trupe bune, sperăm să îi ajutăm pe cât de mult putem, să le vadă lumea, chiar merită. Roadkill Soda, care au cântat și prin Grecia, și prin Bulgaria, cântă foarte bine, Unflicted, Diamonds Are Forever, care au fost în jumătate din Europa, Hvnds, care iar sunt foarte buni, mai e o trupă, Tragic, care cântă post-rock, piese de șapte, opt minute. Există fani și pentru așa ceva, există o mișcare, există oameni devotați,  care susțin muzica asta. Și noi vrem să facem la fel cu trupele acestea. Nu avem  neapărat un concept pentru lansare, pe primul plan trebuie să fie muzica. O să fie un fel de zi dedicată, o sâmbătă a lansării, un mini-festival.

Electric Castle, Padina și lista poate continua… Ați fost la o mulțime de festivaluri și evenimente în ultimele luni și vreau să îmi povestiți, pe rând, unde și ce v-a plăcut cel mai mult.
Răzvan: Mi-a plăcut mult la Electric Castle, mi-a plăcut vibe-ul festivalului în sine, mi-a plăcut că a fost vremea aia îngrozitoare, cu noroiul ăla, și totuși au fost oameni în față, care au făcut ce trebuia, s-au distrat, ne-au ascultat, au sărit, au stat jos, a fost foarte mișto.
Dan: Pe mine m-a surprins vara asta un festival din București, Creative Fest, care s-a ținut la Romexpo, pe o căldură groaznică, erau vreo 50°C, rămăsesem înțepenit de cald. Noi am cântat vineri după-amiază, mă gândeam că nu o să fie nimeni acolo, dar am avut plăcuta surpriză de a vedea că era plin în față, veniseră vreo 2.000 de oameni acolo, chiar de la 17:00, să îi bată soarele în cap, să ne distrăm pe muzică. A fost un concert foarte mișto chiar dacă, la un moment dat, amețeam de la căldură și nu mai știam exact ce vorbesc.
Sorin: Da, și eu cred că astea două, Electric Castle și Creative.
Cătălin: Eu o să îmi aduc aminte întotdeauna de Electric Castle, pentru că nu mi s-a mai întâmplat niciodată să intru cu instrumentele într-o baltă, până la genunchi. Și ce a fost fascinant la acest Electric Castle a fost că toată lumea în jur era aparent supărată că plouă, plouă, plouă, dar a doua zi, dacă întrebai „băi, mai vii?”, răspunsul era „daaa, absolut!”
Matei: Mie mi-a plăcut la Iași, la Rock’n’Iași, a fost distractiv că, după ce termina fiecare trupă, veneau producătorii și le spuneau oamenilor din public: „Haideți, acum afară, ăsta a fost ultimul cântec, vă chemăm la următoarea trupă”. Noi intram acolo și nu era nimeni în față (râde).
Sorin: Da, noi am fost ultima trupă a serii și eram acolo cu oamenii, care strigau bis, bis, bis, până a venit organizatorul și a zis: „Degeaba strigați Coma că nu se mai întorc, s-a terminat Coma.”
Matei: „Coma întotdeauna termină cu povestea, deci haideți afară!” Și oamenii erau foarte derutați.
Sorin: Și a mai fost foarte tare un festival în Bucovina, la Suceava, de fiecare dată e foarte mișto acolo, vine multă lume, e o cetate medievală, arată foarte bine.
Hefe: Toate sunt OK, toate au fost frumoase, Bucovina e frumoasă din punctul de vedere al oamenilor și din punctul de vedere al peisajului, e într-o cetate, chiar e impresionant ce fac oamenii ăia acolo, iar publicul e foarte dedicat.
Răzvan: Da, acolo nici nu conta prima formație, oamenii erau acolo de la început cu miile.
Hefe: Lumea în afară cumpără bilete la un festival din anul următor fără să fie anunțat line up-ul, lumea nu știe la ce merge, dar se duce pentru că știe că acolo un lucru bun. Cum se întâmplă acum și la noi, la Electric Castle, unde lumea își ia biletele fără să știe trupele. Și da, cred că Electric Castle a fost foarte, foarte frumos. A mai fost și Shine Festival la București, mie îmi place mult atunci când line up-ul e amestecat la un festival.
Cătălin: Și la Posada a fost frumos. A fost prima oară când am văzut că oamenii nu mai filmează cu telefoanele, ci și-au aprins brichetele. Eu nu am mai văzut brichete aprinse de foarte mult timp.
Hefe: Și la Sibiu am cântat la Focus Festival într-o poiană foarte drăguță, lumea a fost mișto cu noi, atmosfera foarte ok. Vara asta a fost foarte tare, nu am avut niciun weekend în care nu să nu se întâmple ceva și cred că asta înseamnă că cei de la festivaluri știu că trupa Coma aduce oamenii în față.

Cu ce vă ocupați voi timpul când nu sunteți aici, la repetiții, sau pe scenă?
Răzvan: Familie, evident, și job.
Sorin: La fel și eu, familie și job (râde).
Matei: Și eu tot cu jobul și multe alte lucruri. Mai dau și meditații, mai am și alte proiecte. Eu nu prea cred în timp liber. Dacă mă lași într-o cameră albă, tot inventez ceva, tot ies cu ceva din camera aia.
Hefe: Eu, din fericire, am niște profesii care sunt legate tot de muzică și cred că sunt norocos din punctul ăsta de vedere, am o emisiune la Radio Guerilla (Domestika cu Hefe), în fiecare luni seară, și mai am o emisiune la Music Channel (Alternative Hour), care e singura emisiune de rock alternativ din România și e de două ori pe săptămână. Mai scriu la o revistă, la un site, mă ocup și de concerte, de artiști din afară.
Dan: La fel ca Matei, nici eu nu cred în timp liber și cred că e bine să faci lucruri cât ești în viață și să faci cât mai multe.  În afară de trupă, de job și de bebe, nu prea îmi mai rămâne timp, cam ăsta e tot timpul meu. Mai nou, dorm și mai puțin decât ar trebui, că nu mă lasă fiu-miu, dar, una peste alta, am făcut mereu lucruri care mi-au plăcut. Inclusiv jobul este ceva ce-mi place.
Cătălin: Eu nu mai am ce să adaug (râde), pentru că la mine se potrivește tot ce au spus și ei, doar că pe mine încă nu mă trezește nimeni în afară de ceasul deșteptător, dar în curând o să fiu și eu trezit.

Biletele la concertul de pe 26 noiembrie sunt disponibile pe eventbook.ro, dar și în următoarele puncte de vânzare din București:

• Librăria Engleză Anthony Frost (Calea Victoriei nr. 45)
• Librăria Franceză Kyralina (str. George Enescu nr. 8)
• Librăria Hecate (str. Olari, nr. 8)
• Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bulevardul Elisabeta nr. 38)
• Librăria Humanitas Kretzulescu (Calea Victoriei nr. 45)
• Takumi – magazin japonez (Calea Victoriei, nr. 120)
• Librăria Humanitas Auchan (Str. 1 Decembrie 1918 nr. 33 A – Centrul Comercial Auchan Titan)

Foto: Greenmind Studio