O urmăresc pe Irina Baianț de ceva vreme și mă declar cucerită de vocea ei fabuloasă, cu care cred sincer că poate face absolut orice. Mi se pare pur și simplu incredibil cât de multă emoție reușește să transmită prin muzica sa, cât de ușor pare să îi iasă totul, deși cu siguranță nu e deloc simplu. În perioada următoare, soprana va reveni în spectacolul My Fair Lady (la Grand Cinema & More), în rolul adorabilei Elizei Doolittle, așa că am profitat de ocazie și am stat de vorbă cu Irina despre muzică și viitoarele proiecte.

Cum te-ai hotărât să mergi la casting-ul pentru My Fair Lady? În ce au constat probele pentru rolul Elizei?

Invitaţia de a participa la casting a venit din partea echipei de management. În momentul în care am primit această propunere trebuie să recunosc că am avut unele emoţii pentru că, iniţial, ziua de casting coincidea cu finala concursului Eurovision, la care am participat în Baia Mare. Cred însă că, atunci când e să fie, Dumnezeu are grijă să le aranjeze pe toate, astfel că am reuşit să ajung la timp la Grand Cinema & More din Băneasa Shopping City, unde am susţinut prima probă, cea de audiţie muzicală. Momentele pe care le-am prezentat atunci au fost două lucrări din repertoriul internaţional de musical şi operetă. După ce m-au anunţat că am trecut de proba muzicală, au urmat alte două probe, de actorie şi coregrafie, pe care le-am susţinut în faţa regizorului şi a coregrafului spectacolului.

Primele reprezentaţii ale musicalului My Fair Lady au avut loc în luna mai. Cum te-ai simţit pe scenă?

Aşa este. Premiera a avut loc în 26 mai şi am fost foarte bucuroasă să fac parte din distribuţia de premieră. S-a muncit intens, ultimele două săptămâni începeau dimineaţa devreme şi se terminau după miezul nopţii, dar entuziasmul a fost atât de mare încât nimeni nu simţea oboseală, ci doar nerăbdarea de a prezenta publicului povestea care a făcut înconjurul lumii încă din 1956 şi pe care avem şi noi ocazia să o prezentăm în Bucureştiul anului 2016.

Cum te-ai pregătit tu pentru rolul Elizei?

Pe lângă ore multe de repetiţii muzicale, pentru a înţelege mai bine viaţă şi personalitatea tinerei Doolitle, m-am întors la originile acestui musical, la piesa de teatru Pygmalion, scrisă de G.B. Shaw, şi am făcut un research amănunţit despre toate ecranizările şi reprezentaţiile scenice care au avut loc încă de la data premierei piesei de teatru, 16 octombrie 1913. Ceea ce am încercat a fost să îmi construiesc personajul ca pe un punct comun al tuturor viziunilor asupra lui, de atunci şi până în prezent.

Ai jucat rolul lui Christine Daaé în Fantoma de la Operă la Teatru de Operetă şi ai apărut la Vocea României, ambele prestaţii fiind extrem apreciate de public. Cum te-au ajutat cele două experienţe, ce ai avut de învăţat de pe urma lor?

Rolul a fost prima mea tangenţă scenică cu lumea musicalului şi cea care m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de acest gen muzical şi să-mi doresc să continui să joc în musicaluri, nu doar în ţară. Am văzut momentul de la Vocea României ca pe una dintre cele mai bune oportunităţi de a face cunoscut, în primul rând, faptul că musicalul există, ca gen, în România, că spectacolele jucate în ţară se pot ridică la nivelul celor de peste hotare şi că artiştii români pot crea o tradiţie a acestui gen.

Ştiu că te-ai născut într-o familie de ingineri şi medici, însă tu ai ales un drum artistic. Cum şi când ţi-ai descoperit pasiunea pentru muzică?

Părinţii mei m-au îndrumat încă de mică spre mai multe activităţi artistice (balet, teatru, pian), aşadar lor le datorez carieră pe care o am acum. Ei mi-au fost alături în orice decizie şi au avut încredere în instinctul meu, susținându-mă să încep studiile la Liceul de muzică „George Enescu”, urmând 11 ani de pian, ca apoi să intru ca olimpică la canto la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi, la numai 20 ani, să debutez pe una dintre cele mai importante scene ale teatului liric naţional. Tatăl meu este alături de mine în continuare, mama mă ghidează din ceruri şi, chiar dacă nu îi mai am pe amândoi în formula cu care mă obişnuisem, simt că drumul îmi este ghidat cu aceeaşi căldură şi atenţie şi că mă va duce, aşa cum îmi spunea mama mereu, „acolo unde îmi este dat să ajung”.

Ai avut vreodată un mentor? O persoană care să te inspire şi să te ghideze din punct de vedere muzical?

Bineînţeles! Lumea artei fără mentori este că o pictură fără autor. Marile entităţi artistice sunt îndrumate de maeştri, mentori care le ghidează drumul încă de la descoperire şi care rămân în mintea şi în activitatea creatoare mereu. La fel şi eu am mentorii mei cărora le mulţumesc pentru fiecare sfat şi ajutor artistic pe care mi-l oferă. Le mulţumesc pe această cale vocal couch-ului meu, doamna Andreiana Roşca – Geamănă, maestrei Mariana Nicolesco şi marii soprane Virginia Zeani.

Te-ai gândit vreodată să urmezi o carieră într-un alt domeniu sau muzica a fost întotdeauna pe primul plan?

Am avut un moment în care mi-am dorit să devin medic şi chiar m-am pregătit în acest sens, dar pasiunea pentru muzică şi-a spus cuvântul şi iată-mă în rolul Elizei Doolitle.

Unde te putem vedea/asculta în lunile următoare?

Din păcate, lumea muzical-culturală românească traversează o perioada tristă, în care evenimentele depind de disponibilitatea instituţiilor publice de profil, iar cele din spaţiul liric ajung să fie foarte puţine. Tocmai de aceea, cele mai multe concerte şi spectacole pe care le susţin au loc în străinătate şi nu în ţară. Voi fi în Paris la începutul lunii octombrie, pentru ca la jumătatea lunii să mă întorc la Grand Cinema & More cu ocazia noilor serii de reprezentaţii My Fair Lady. Tot în octombrie voi susţine un concert alături de maestrul Gheorghe Zamfir la Iaşi, concert ce va anunţă turneul naţional Gheorghe Zamfir, la care voi lua şi eu parte, apoi Padova, Sankt Petersbukg, Moscova, Londra, Geneva, Madrid şi Frankfurt. Activitatea mea artistică poate fi urmărită pe pagină mea oficială de Facebook Irina Ioana Baiant şi, în scurt timp, pe pagină personală web.

Foto: Miluță Flueraș