1 August – Ce vara plină! Când eram mică, vara începea pe 15 iunie şi se termina pe 15 septembrie. Acum, pe 15 iunie sunt în focuri pentru noua colecţie de anul viitor. O termin cu siguranţă iar cu o oră înainte să o prezint! E august deja, am prezentat, am avut şi două săptămâni de reduceri  – nici nu ştiu care dintre astea e mai solicitant. Acum intru în vacanţă, gata. Ah, nu, mai am de livrat şi măcar să mă gândesc la noua colecţie de toamna iarnă. Mai stau puţin.
15 August – 25 August – Vacanţă. Pe plaja asta nu am reţea, trebuie să ne mutăm, am de dat e-mail-uri. Ce apus fain, sigur rămâne undeva acolo la fermentat pentru cine ştie ce idei.
1 Septembrie – Ce frumos e oraşul în disperarea lui de a amâna toamna!
15 Septembrie – OK, ar trebui să mă gândesc serios la noua colecţie. Mă întreb cum să fac de data asta: îmi place să stau singură în atelier şi să coc şi să tot coc, dar singură nu voi termina niciodată.
1 Octombrie – Iar este atât de aglomerat în atelier că nu am loc să pun două gânduri împreună. Oamenii sunt pregătiţi, aşteaptă, iar colecţia e doar în capul meu. Of, când se inventează proiectorul ăla de gânduri? Îmi trebuie un proiector, just în case.
15 octombrie – 30 Octombrie – 20 proiecţii de filme mai târziu, sunt pregătită. Începem! Dar de unde?
20 Noiembrie – Am terminat colecţia capsulă, un mic side project să ne luăm mintea puţin de la treaba cea importantă. Sunt pregătită, mi-am intrat în mână. De acum nu mai ies din atelier!
10 Decembrie – Mai e fix o lună până la prezentare şi uitasem complet de nebunia de dinainte de Crăciun. Vreau să nu mai existe nimic în afară de mine, un manechin şi multe materiale.
23 Decembrie – Crăciunul pare şi mai delicios când ştii că pe 26 te întorci la muncă.
1 Ianuarie – Pentru mine anul începe după show, mai târziu în ianuarie. Of, nimeni nu lucrează săptămâna asta! Mai am două săptămâni, o să termin, o să termin! Trebuie!
20 Ianuarie – E cam gata… e genială colecţia asta! E un rateu sinistru! Oare o să placă? Mie nici nu îmi mai place! Ţie îţi place? Da ţie îţi place? Dar ştii ce am vrut să spun? Aş da orice să mă distanţez, să o privesc cu ochi noi – ce uşor mi-ar fi atunci să-mi fiu propriul critic.
22 Ianuarie – Am prezentat, a ieşit bine. Dar cine sunt eu să zic asta? Sărbătorim? Hai la o bere. Eu am sufletul mic. Vogue zice de bine, dar am văzut şi rateuri în Vogue. Oamenii mă felicită, dar cred că sunt doar politicoşi. Dubiile se multiplică cu cât primesc mai multe aplauze. Mă simt suspendată în propriile nesiguranţe. E ăsta sfârşitul? E un nou început? Nici nu mai ştiu!
1 Februarie – Am reușit cu această colecţie, sunt tare! Nici nu ştiu de ce am avut dubii. Eh de ce, aşa faci de fiecare dată, Ioana! Până una alta vine sezonul de reduceri, nu mai e timp de dubii. Here we go again!
20 Februarie – Miroase a primăvară deja. E momentul perfect să intru în mood pentru o nouă colecţie. Dar mai vreau să miros puţin primăvara.
1 Martie – Ce de flori! Iar eu trebuia să fi terminat deja colecţia capsulă, iar de colecţia mare nici nu m-am apucat. Nu se mai termină niciodată!

Când vine vorba de noi începuturi, pentru mine funcţionează ciclic, sezonier. Începuturile se contopesc în sfârşituri, de câteva ori pe an. Pare obositor, însă undeva printre picături pot să respir adânc şi să îmi ajungă un sezon întreg.