Suntem obișnuite deja cu rujul, produsul de machiaj fără de care majoritatea femeilor nu ies din casă. Mat, strălucitor, metalic sau transparent, rujul nu mai e o enigmă în zilele noastre. Totuși, te-ai întrebat vreodată care sunt pașii prin care acesta a trecut până să ajungă la forma din prezent? Iată istoria rujului: de la practici periculoase la rutina din prezent.
Istoria rujului începe în urmă cu 5000 de ani, o vreme în care femeile foloseau pietre semi-prețioase zdrobite și unse apoi pe buze, pe post de ruj. Mai târziu, femeile egiptene storceau o substanță roșie-violet obținută din iod și brom. Deși această substanță colora buzele, s-a dovedit a fi periculoasă pentru sănătate, urmând a fi numită “Sărutul Morții”.
În căutarea unei soluții salvatoare, egiptenii au descoperit altă modalitate de a prepara rujul, mai exact prin stoarcerea anumitor insecte. Chiar și rujul roșu-carmin purtat de Cleopatra era obținut din insectele care trăiau pe cactuși, numite “gândaci de cârmâz”.
A trecut timpul și oamenii începeau să asocieze rujul roșu cu femeile ușoare, preconceptie ce a fost ulterior desființată de regila Elisabeta I, care a reînviat acest “trend”, deoarece era mai mereu văzută purtând un ruj roșu aprins care crea un contrast puternic cu tenul ei alb. Rujul folosit de regină era produs din ceară de albine şi flori roşii uscate şi mărunţite.
În anul 1653, rujul roșu a fost subiectul unui întreg scandal provocat de pastorului Thomas Hall, care susținea că rujul nu este altceva decât opera diavolului. Așadar, femeile care purtau ruj roșu erau blamate și considerate vrăjitoare. Ca să nu riște să fie prinse cu rujul asupra lor, 100 de ani mai târziu, femeile își colorau buzele cu ajutorul unei hârtii de culoare roșie.
Rujul roșu și-a recâștigat popularitatea după al Doilea Război Mondial, fiind adesea folosit în industria filmelor. Pe vremea aceea, rujul conținea ulei de măsline, ceară, minerale, unt de cacao, lanolină și petrolatum. Ceară avea rolul de a menține forma rujului, în timp ce restul ingredientelor hidratau buzele în profunzime. În anul 1915 Maurice a inventat și recipientul rotativ cu baton pentru buze, denumit generic ruj, care era deja nelipsit din poşetele doamelor. Astfel, rujul a devenit din ce în ce mai căutat și deja se conturau primii giganţi ai cosmeticelor, printre care amintim actualele branduri Elizabeth Arden și Estee Lauder.
În anul 1930 a apărut și luciul de buze, inventat de Max Factor, marele artist în arta machiajului pentru vedetele de la Hollywood, iar în anul 1950 chimistul american Hazel Bishop a creat primul ruj care nu se întinde şi rezistă mult timp pe buze. Perioada anilor ’50 a fost marcată de personalități puternice precum Marilyn Monroe, Rita Hayworth și Ava Gardner, care purtau întotdeauna un ruj roșu. Acestea nu erau singurele iubitoare de ruj roșu, deorarece 98% din populația Statelor Unite avea această culoare pe buze.
Anii ’90 au adus mai întâi în prim plan nuanţe mate şi închise, care contrastau cu machiajul foarte deschis pentru restul feţei. Mai târziu a revenit în forță trendul buzelor strălucitoare. În 2018, rujul nu mai are nevoie de nicio prezentare. Paleta de culori este extrem de diversificată, nuanțele de albastru, verde și negru deja nu mai sunt elemente ieșite din comun, iar dincolo de culoare se mai manifestă o tendinţă, cea a orientării către produse ecologice, care nu conţin compuşi chimici, dar nici produse de origine animală.
Alimente ideale în timpul sarcinii. Sfaturi pentru viitoarele mame
Foto: Pixabay