Jurnal de festival: cum a fost la Summer Well 2019 (II)

Chiar dacă vara și festivalurile nu s-au încheiat, noaptea trecută ne-am luat la revedere de la cea de-a noua ediție Summer Well, what a night! Festivalul acesta este un loc exact așa cum ar trebui să fie lumea în care trăim: veselă, cu multă culoare, mâncare și muzică bună. Cu oameni relaxați și puși pe distracție, care cântă și dansează împreună. Cu fericire.

Am început ziua de ieri destul de devreme, pe o toropeală de nedescris. Am senzația că soarele acesta de august vrea să ne testeze serios limitele, pentru că, de fiecare dată când spun că nu poate fi mai cald de-atât, îmi demonstrează că încă nu am văzut tot. Sau, mai degrabă, că nu am simțit tot. Noroc cu verdeața și copacii de la Domeniul Știrbey, că altfel nu știu cum aș fi putut dovedi canicula de ieri.

După cum ziceam, am ajuns relativ devreme, când încă nu începuseră concertele, așa că am profitat să dau o tură completă la festival. Cred că anul acesta festivalul a arătat mai bine ca niciodată din punct de vedere vizual. Multe instalații, multe jocuri de lumini, mult neon, plus tradiționalele proiecții cu logoul Summer Well de pe lac: este imposibil să nu te oprești aici la ceas de seară și să nu îți încerci testezi abilitățile de fotograf (amator sau nu). Însă, din punct de vedere artistic, vedeta incontestabilă a festivalului, dacă o pot numi așa, a fost luna (Museum of the Moon) instalată lângă zona de cinema, o lucrare semnată de Luke Jerram, unul dintre artiștii care au contribuit la proiectul Summer Well Art Collection.

Foarte faine au fost și instalația interactivă #NeuralMirror a celor de la One Night Gallery și zona de gaming (în colaborare cu Bucharest Gaming Week), unde mai tot timpul era plin. Chiar a arătat bine acest Summer Well, foarte, foarte bine! Și de-abia aștept să văd ce pregătesc pentru cea de-a zecea ediție, care va avea loc anul viitor și de la care am așteptări uriașe! Să fie o ediție aniversară în toată regula!

În a doua zi, concertele au început tot la 17:15, primul de pe listă fiind cel londonezilor de la Zola Blood. Un indie cumințel, numai bun de ascutat la o oră la care canicula nu prea îți permitea să pleci să explorezi și altceva. După ei, am zis că e cazul să bifez și line-up-ul culinar – nu de alta, dar simțeam că nu am testat cum trebuie meniul de festival. Nicio problemă, s-a rezolvat și acest aspect!

La scena Red Bull, unde Subcarpați a făcut un mega-show cu o zi în urmă, nu am mai ajuns duminică, dar am revenit la main stage puțin după ora opt, exact înainte de începerea concertului Razorlight. Îi știam dinainte, nu făceau parte din capitolul „trupe descoperite la festival”, dar nu îi ascultasem niciodată live. Și au fost wow, au făcut un super show, efectiv nu puteai să stai nemișcat, pentru că Johnny Borrell și gașca te îndemnau să dansezi, să sari, să țopăt în fiecare moment. Concertul lor a fost o explozie de energie și aștept cu nerăbdare să îi revăd… poate chiar la un viitor Summer Well.

Pentru mine, seara s-a încheiat cu headlinerii SW2019 – americanii de la The National. Nu este prima dată când îi văd live, însă mi s-au părut senzaționali. Poate și pentru că acum, spre deosebire de primul concert, când de-abia ce îi descopeream, le știam piesele, le știam show-ul, iar domnul Matthew Berniger a fost într-o formă de excepție – vocea lui pur și simplu ne-a trecut prin toate stările posibile! Un final de festival extraordinar!

Trăgând linie acum, nu pot decât să spun că Summer Well este în fiecare an principalul „responsabil” pentru cele mai tari zile din vacanța de vară. Și că voi iubi întotdeauna acest festival pentru toate amintirile faine pe care mi le-a oferit de-a lungul timpului! Summer Well 2019, you’ve been GREAT! Summer Well 2020, de-abia te aștept!

Foto: Summer Well