Jurnal de festival – Cum a fost Summer Well 2018 – Partea a II-a

Să încerci să descrii ultima zi de Summer Well 2018 mi se pare o treabă foarte, foarte dificilă. Pentru că a fost minunată, iar finalul cu Bastille m-a trecut prin toate emoțiile posibile, așa că mă tem că nu voi găsi cuvintele potrivite pentru a-i face cinste acestui festival incredibil, a festival like a holiday din toate punctele de vedere. Dar măcar voi încerca, pentru că, dacă ați ratat edițiile de până acum, trebuie să știți că anul viitor nu mai aveți voie să lipsiți de la Summer Well: e o experiență mult prea frumoasă!

Dar să pornesc de la început. Începutul zilei de ieri adică. După cum vă spuneam și AICI, unde am povestit impresiile după primele două zile de festival, mie îmi place să ajung relativ devreme la festival, ca să pot explora în voie spațiul festivalului. Anul acesta parcă au fost și mai multe activări faine, am povestit deja despre cele de la Lay’s, HBO România, Avon, Fossil, Nivea, Beck’s, Activia, Orange și Samsung, treburi interesante se întâmplau și în zona Campari și Aperol Spritz, plus zona piscinei și a cortului Orange. Dar am omis să relatez și despre food court-ul de la Summer Well, pentru că, evident, și el a jucat un rol important. Erau food truck-uri peste tot în zona festivalului, iar cozile mi s-au părut decente. Sau poate am fost eu la orele potrivite. În orice caz, pizza de la Camionetta și-a făcut din nou treaba. Plus bunătățile de la Arrosticini, Simbio pe roți, Drunken Squid și Circus Pub. Clătite bune am mâncat la Crepes Charmees, iar pentru înghețată, evident, am mers cu toții la Moritz Eis. Și asta mi se pare foarte tare la Summer Well, că toată lumea își ia câteva ceva de mâncare (ba un burger, ba niște pizza sau cartofi prăjiți) și de băut și se retrage pe pătură, în fața scenelor, sau pe un pouf la umbră, bucurându-se de atmosfera grozavă a acestui festival. E o relaxare totală acolo, treci porțile Domeniului Știrbey din Buftea și pur și simplu lași toate grijile și problemele la intrare. Și un weekend întreg nu te mai gândești la ele.

Ultima zi de Summer Well a început la main stage cu Isaac Gracie, la care am ajuns spre final, dar mi-a plăcut mult ce am auzit. Un indie rock cum numai britanicii știu să facă, așa că, dacă vă place genul, Isaac Gracie e un nume de ascultat. Îmi place că an de an vin la Summer Well ascultând și cunoscând doar trei, patru nume din lineup și apoi plec de aici cu o listă întreagă de artiști pe care vreau să-i am în playlist. Surpriza mea cea mai mare a venit la HMLTD – o trupă despre care nici măcar nu am auzit până ieri, dar care a făcut un show senzațional la Summer Well. Nici nu am știut ce m-a „lovit” când au urcat pe scenă, dar efectiv a fost o nebunie genială tot concertul lor. HMLTD este orice, mai puțin un band plictisitor. Încă nu m-am prins ce cântă, cred că un soi de alternative rock, presărat cu puțin punk, poate și puțin dub, în orice caz mi-a plăcut mult. Vă las o mostră mai jos.

La Sofi Tukker nu am stat, dar am înțeles că nu a avut o prestație prea bună live, însă m-am dus Red Bull Music Stage, unde uriașa echipă a proiectului Culese din Cartier (Subcarpați, Cred Că Sunt Extraterestru, Frații Grime, Fantome, Basska, Argatu’, Celula de Criză & Hanu’ cu Bragă) a făcut un spectacol de milioane. Au o energie incredibilă oamenii ăștia, iar publicul a fost de neoprit pe muzica lor. Nici măcar acum nu-mi dau seama cum am reușit să mă rup de locul ăla, să ies din filmul Culese din Cartier, ca să ajung la main stage din nou pentru The Kooks, care a adunat toate generațiile la concertul lor. A fost pliiiiin la ei și da, a fost cu multă nostalgie!

Dar punctul culminant al serii, cireașa de pe tort cum s-ar spune, a fost fără doar și poate concertul celor de la Bastille, pe care i-am mai văzut și acum doi ani la Electric Castle. Wow, nu am cuvinte pentru ce au făcut băieții aceștia pe scenă, dar și în afara ei. În primul rând, Bastille este o trupă care cântă extraordinar live – dacă iei piesele îregistrate și apoi le asculți live, o să vezi că nu e nicio diferență. Ba nu, este: live sună chiar mai bine – Fake It, World! În al doilea rând, este acest Dan Smith, solistul bandului, care, pe lângă o voce jos pălăria, are și o conexiune minunată cu publicul. A alergat pe scenă, s-a dus în toate direcțiile, a vorbit cu noi în limba română („bună”, „mulțumesc foarte mult”, „săriți!”), a avut grijă în fiecare moment să simțim cât de importanți sunt fanii pentru Bastille și, spre final, a coborât de pe scenă și s-a plimbat și a cântat în mijlocul publicului. A fost un moment WOW, WOW, WOW, sunt sigură că multă lume avea lacrimi în ochi (apăruseră și la mine într-un colț de ochi) pentru tot ce făcea el acolo, pentru toată magia pe care o împrăștia în jurul lui. Pentru că e minunat să vezi că un artist înțelege cât înseamnă el pentru tine și este dispus să facă mai mult decât să-și cânte piesele pe scenă. Iar noaptea trecută, Dan Smith și Bastille nu au venit doar să susțină un concert, ci să ne fure inimile cu totul! Și de-abia aștept să îi revăd!