Jurnalul călătorului pierdut prin Praga
Știi excursiile alea cu ghid? În care vine autocarul în fața hotelului la o ora prestabilită, preia grupul și apoi urmează o zi planificată la minut, în care ai FIX o oră alocată vizitării obiectivului X, FIX zece minute pentru fotografii, FIX cinci minute pentru cumpărat suveniruri și FIX îndeajuns (de puțin) timp încât să te enervezi că ești mereu pe fugă.
În caz că nu s-a înțeles din paragraful de mai sus, excursiile planificate nu sunt… tocmai pe gustul meu. Așadar, mai jos nu ai să găsești un ghid al orașului Praga, ci, mai degrabă, impresiile cuiva care a ieșit din hotel, a luat un Uber până în centru, apoi a mers la întâmplare pe străzi și, pe drum, a dat de chestii frumoase.
Am ajuns în Praga cu ocazia PokerStars Championship, ultimul mega-festival de poker al anului (unde am stat de vorbă cu diverși jucători care, pe lângă pasiunea pentru joc, au în comun faptul că provin din background-uri inedite – autor, model, fizician – dar asta e altă poveste, pe care urmează s-o spun în alt articol). Nu am avut, printre interviuri și o sesiune de învățat poker, foarte mult timp să descopăr orașul, dar iată câteva lucruri pe care am apucat să le fac și pe care le recomand:
O plimbare pe Karlův most
Karlův most – Podul Carol – este printre primele lucruri care apar dacă dai un search pe Google după cuvintele „sightseeing in Prague”. Dintre cele 20 de recomandări de top de atracții turistice, mi s-a părut că arată cel mai bine, așa că m-as dus să vad ce și cum.
E și mai frumos pe viu decât în poze! Atât de frumos încât, deși bătea un vânt care aproape că îmi zbura căciula de pe cap, am stat vreo jumătate de oră plimbându-mă încoace și încolo pe pod (nu e lung, îl parcurgi în câteva minute, dar din orice punct ai privi, se vede o panoramă superbă a orașului).
Am tras cu urechea la ce povestea un ghid (au și ei rolul lor, nu neg) unui grup de turiști americani care erau atât de absorbiți încât lăsaseră la o parte (majoritatea, cel puțin) selfie stick-urile, și am aflat că podul a suferit de pe urma mai multor dezastre (numeroase inundații, o canonadă), și că piatra de temelie a fost pusă chiar de regele Carol al IV-lea. Am mai aflat și că cele 30 de statui în stil baroc care flanchează podul sunt, de fapt, replici ale sculpturilor originale.
Trdelník în Centrul Vechi al orașului
Nu credeam că poți transforma kürtősul într-o bombă calorică mai mare decât varianta originală, dar iată că cehii au făcut-o – umplându-l cu înghețată sau cu diverse creme și stropindu-l apoi în mod generos cu sirop de ciocolată. Rezultatul e absolut delicios (o porție e mai mică decât un kürtős clasic, dar îți ține de foame vreo 6 ore pe puțin).
Trdelník se numește această specialitate pe care noi o știm drept kürtős, și îl găsești din trei în trei metri în Centrul Vechi (care pornește fix de lângă podul Carol mai sus menționat – „fă stânga după ce te plimbi pe pod”, ca să citez indicațiile simple dar eficiente pe care mi le-a dat tipul de la Uber înainte să mă lase lângă Karlův most).
În rest, Centrul Vechi e plin de magazine de suveniruri (magneți, căni, brichete – găsești toate treburile clasice, plus fel și fel de obiecte imprimate cu imaginea unui anume personaj, o cârtiță pe nume Krtek, care, conform unui Google search rapid, a fost mascota ediției din 2015 a Campionatului European de Atletism și, cumva, a fost atât de îndrăgită încât a rămas mascota țării).
Un tur al Pieței Wenceslas
Piața Wenceslas nu este, după cum te-ai putea aștepta citindu-i numele, o piață. Este de fapt un bulevard care găzduiește un șir lung de baruri, cluburi, restaurante, hoteluri și magazine.
Printre cele mai cool sunt Captain Candy, un magazin construit pe tematica unui vas de pirați (complet cu vânzători la fel de arțăgoși precum niște pirați veritabili, pentru că nu m-au lăsat să fac poze) în care găsești vreo câteva zeci de butoaie (da, butoaie) pline cu diverse tipuri de dulciuri, și un magazin imens de jucării din care, dacă nu ții telefonul pe-aproape să faci repede o conversie coroane-lei, riști să pleci cu brațele pline de lucruri chiar dacă n-ai frați/surori/copii acasă. Am fost prea fascinată de faptul că magazinul e atât de mare încât include un carusel și o pistă de karting (asta pe lângă zecile si zecile de rafturi cu jucării) încât i-am uitat complet numele, însă e ușor de recunoscut odată ce ajungi în Piața Wenceslas, grație unui Krtek imens aflat la intrare.
O plimbare în jurul Pieței Wenceslas/Centrului Vechi
Dacă ieși puțin din zona Wenceslas, până să ajungi în Centrul Vechi (sau poate se consideră și acolo ca fiind parte din Centrul Vechi… hei, nu aveam ghid, nu știu sigur, am mers pe unde părea frumos!), ai să dai de niște străduțe nu foarte turistice, dar care arată foarte cool. Sunt pline de baruri în care merg cam numai localnicii și vibe-ul aduce ușor cu cel al cartierului Marais din Paris.
Dacă mergi către… centrul Centrului Vechi, ai să dai și peste târgul de Crăciun (asta dacă te afli acolo în decembrie, evident). Nu e mare, dar e simpatic – suvenirurile sunt din cele clasice, pe care le găsești cam la orice târg de sărbători, însă mâncarea (în special cârnații cu paprika la grătar!) e delicioasă! Am aflat cu ocazia asta că există conceptul de vin fiert… alb. Probabil nu e singurul loc în care s-a gândit cineva să fiarbă alt fel de vin decât roșu, dar e primul în care am văzut eu așa ceva.
O oprire la orice fel de magazin micuț
Am intrat în câteva tabacherii din două motive: 1. nu sunt fumătoare, dar am luat din Milano acum vreun an un pachet de Lucky Strike cu aromă de struguri și de atunci încerc să găsesc din nou aroma respectivă, probabil în zadar, pentru ca era în mod sigur ediție limitată; 2. voiam să cumpăr una-două reviste de modă locale, ca să văd cum arată la ei (uhm… defect profesional?), chiar dacă tot ce pot să fac cu ele e să mă uit la poze, pentru că nu știu vreun cuvânt în cehă.
N-am găsit țigările pe nicăieri, revistele din Cehia arată foarte bine… și încă o concluzie pe care am tras-o din vizita prin tabacherii e că în magazinele mici de cartier găsești cele mai interesante chestii – cum ar fi vodcă în păhărele de shot din plastic, acoperite cu folie de aluminiu ca paharele de iaurt, 18 coroane bucata (echivalentul a 3.24 lei – încă nu am băut vreunul dintre shoturi, nu mă fac responsabilă dacă cineva citește asta, cumpără așa ceva și pățește ca-n reportajele alea cu întâmplări bizare de prin satele de la marginea României – cert e că arată mega cool).
O bere locală
Cehii consumă cea mai mare cantitate de bere din lume pe cap de locuitor. Am înțeles de ce. 🙂 (există zeci și zeci de opțiuni, dar Pilsner Urquell nu e degeaba pe lista clasicelor).
Categorii Lifestyle
