Hello tuturor! Dacă tot avem rubrică specială pentru vacanțele noastre, o să vă povestesc un pic cum a fost în mini-vacanța mea la Roma și ce-am găsit bun în orașul ăsta muzeu.
Înainte de orice city break, research-ul meu se-mparte în două categorii, artă (muzee, galerii etc.) și magazine cool & vintage shop-uri (tot aici intră și flea markets).
Așa că la Roma a fost simplu, după ce-am văzut clădirile și ruinele pe care le bifează orice turist respectabil, am trecut la partea pentru care mă aflam eu acolo de fapt. Am mers (aș vrea să subliniez mers) două ore dus-întors de pe Via del Corso spre și dinspre MAXXI, primul lor muzeu de artă contemporană, de care s-a ocupat cu măiestrie (subliniez și aici) Zaha Hadid, deci cumva, n-aveam voie să-l ratez (tot aici s-a întâmplat să nimeresc în plin Bulgari Prize). Am mai vrut să văd Macro (tot cu artă contemporană), dar era temporar închis – se redeschide în octombrie. Și mi-a mai plăcut Palazzo Altemps, unde până-n septembrie, pentru a celebra două decenii de la deschidere, muzeul găzduiește, printre statuile romane și grecești, expoziția Citazioni Pratiche, inspirată de estetica lui Piero Fornasetti.
Dar să trecem la lucrurile cu adevărat importante. În Roma, sunt poate cele mai mișto vintage shop-uri din câte am văzut eu – dar e posibil să spun asta pentru că încă n-am ajuns în Florența –, oricum, din câte am văzut până acum. Și am tot văzut. O să fac mai jos o clasificare, pentru care unii dintre voi (cei pasionați de așa ceva, evident) s-ar putea să mă iubească, dar e în regulă, pentru că așa i-am iubit și eu pe editorii de la Vogue și, în general, pe bloggerii care m-au îndrumat frumos către ele. Mai puțin pe cei care au spus că Porta Portese e un flea market, NU, nu este. Nu mergeți de pomană până acolo, cum am mers eu. Revenind, mai jos, o listă minunată a vintage-urilor pe care n-aveți voie să nu le vizitați când ajungeți la Roma data viitoare.
Aici am fost de două ori, de fapt, în aproape toate am fost de două ori. Mi-a plăcut un clutch tip casetă, pe care nici acum nu știu de ce nu l-am cumpărat. Ideea e că o să găsiți „nimicuri“ pe care nu le găsiți în celelalte, cum ar fi ace de păr, agrafe sau inele pentru eșarfe. La fel stă treaba și cu hainele, nu sunt foarte multe, dar au o selecție simpatică – pantaloni cu talie înaltă, kimonouri, rochii mini ca-n Mad Men și alte găselnițe la fel de interesante.
E ținut de un domn care de-abia așteaptă să-i puneți o întrebare despre vreun produs, o să vă explice proveniența lui, perioada exactă din istoria modei în care e așezat și tot felul de povești despre alte item-uri din magazin, care poate nu vă interesează, dar o să vă placă să-l ascultați. Aruncați o privire și lângă cabina de probă, acolo am văzut un sacou scurt Escada cu umeri accentuați, absolut fantastic. În vitrină mai sunt ochelari, genți și eșarfe de designer.
Este shop-ul meu preferat din toată Italia, asta pentru că, după cum spuneam, n-am ajuns încă la Florența. De aici mi-am și cumpărat o poșetă Bally și am pus ochii pe o jachetă Kenzo. Am probat o pereche de botine Dior, dar erau cu jumătate de număr mai mici și oricât m-am chinuit, n-au vrut să fie ale mele. Tot aici o să găsiți și cea mai mișto selecție de ochelari vintage și poșete de tot felul, inclusiv una cu mânere din lemn, pe care încă nu știu dacă să regret sau nu că nu am cumpărat-o.
Aici am văzut foarte multe rochii și foarte multe genți. Pontul meu ar fi să nu le luați în seamă pe cele de la intrare, pentru că, exact lângă casa de marcat e un wall of fame al poșetelor vintage, iar cele mai multe arată impecabil, tot acolo sunt și câteva mici item-uri de designer, cum ar fi curele, portofele, clipsuri etc.
Nu e chiar preferatul meu, dar mi-a plăcut setting-ul kitsch, cu unicorinii, păpușile Barbie și casetofonul. La subsol era și o carpetă cu JFK. La haine nu m-am uitat foarte atent, dar gențile erau în stare foarte bună. Ochelarii sunt „producție proprie“ a celor de la Pifebo, nu sunt vintage, dar au modele foarte in acum, cum sunt ochelarii minusculi ori cu forme geometrice.