Cum au reușit designerii din Est să schimbe scena fashion și să aducă realismului postsovietic pe catwalk-uri, transformându-l într-un concept actual.

De Amalia Dobre. Material preluat din ediția de iarnă 2018 Alist Magazine.

Estetica postsovietică începe odată cu anii ’90 și cu perioada imediat după Căderea Zidului Berlinului și după încheierea Războiului Rece. Însă o mână de designeri și stiliști au reîmpachetat-o, au stropit-o cu ceva realism și un pic de cinism și au transformat-o într-un concept cât se poate de relevant în prezent. 

Când Demna Gvasalia a lansat Vetements, în 2014, fără să ne dăm seama, această estetică penetra mainstream-ul. Și-a prezentat prima colecție, pentru toamnă-iarnă 2014-2015, în clubul Le Dépôt, din Paris. Cu un flashback masiv la perioada de debut a lui Martin Margiela, dar și la mișcarea anti-fashion despre care am vorbit acum două ediții, reintrau în lumea fashion piesele off-trend, piesele vintage regândite, proporțiile exagerate. Moda străzii anilor ’90, într-o variantă ceva mai acută, golită de orice amprentă lăsată de tendințe, și specifice Estului, se bucura de o revenire pe podium. Și n-a fost singur. Odată cu el, ba chiar complici la conturarea „esteticii estice“ au fost fratele său Guram și stilista Lotta Volkova, care are un input semnificativ în „palmaresul“ esteticii postsovietice – Vetements pornind cumva ca o extensie a felului în care ei se îmbrăcau și a lucrurilor în care credeau. Dar elementul cu adevărat revoluționar, care a sporit într-un fel sau altul perpetuarea viziunii lor într-un ritm atât de rapid a fost dialogul direct cu strada. Vorbeau cu o stradă care avea nevoie de o repoziționare fresh, o stradă nostalgică, dar cu preocupări și ideologii bine ancorate în prezent și totodată orientată către viitor. Un mix atât de complex pe care Gvasalia l-a materializat și l-a transformat în deziderat. Iar mai apoi, la cârma Balenciaga, și-a continuat „profeția“ și a reușit să schițeze o hartă mai mare și mai amplă a acestei estetici. 

Dar înaintea lui Demna Gvasalia, cu o abordare ceva mai orientată către sportswear și cultura rave, un alt designer ajuta la împrietenirea modei cu influențele estice – Gosha Rubchinskiy, a cărui colecție de debut, „Evil Empire“, în 2008, încorpora referințe puternice la stereotipurile din timpul Războiului Rece și, după cum spune și numele colecției, la speech-ul lui Ronald Reagan din 1983. El a fost primul care a simțit potențialul acestei noi estetici, pe care a decodificat-o și a tradus-o pe înțelesul tuturor, și unul dintre pionierii care au adus Moscova în rândul orașelor-cheie în lumea fashion. 

Cumva, epoca sovietică s-a transformat într-o platformă de referință pentru designerii contemporani ai fostei URSS și, ca un manifest al autencității, au ales să-și construiască identitatea cu ce aveau la îndemănă, palpabil, și să revitalizeze lexiconul vizual al acestei perioadei. Gosha Rubchinskiy, Demna Gvasalia și Lotta Volkova sunt cei trei pioni decisivi când vine vorba de new wave-ul postsovietic, dar privind în ansamblu, acum, „familia“ e mult mai mare. Sputnik 1985, Volchok, Anastasia Dokuchaeva (Rusia), Yulia Yefimtchuk, Svitlana Bevza (Ucraina), Ria Keburia, duoul din spatele LTFR, Maxime Machaidze și Iri Tordiashvili (Georgia) folosesc adesea simboluri sovietice în colecții.

Dar cu ce vine nou, de fapt, această estetică „veche“? Demna a reușit cu Vetements să ducă „moda clasei muncitoare“ pe domeniul high-class-ului și a creat un mix între îmbrăcatul uncool intenționat, în care se oglindește normcore-ul, și neluatul prea tare în serios, care nu doar că e foarte fresh, dar schimbă regulile jocului. Cu alte cuvinte, un fel de estetica urâtului recompusă controlat din „crud“ și „elevat“ și oferită apoi într-o formă digerabilă pentru toate tipurile de public. 

Alte element revizuit de designerul georgian au fost deconstructivismul, cu influențe clare din filosofia lui Margiela, logomania ironică (vezi tricoul DHL pe care l-a prezentat chiar Gosha Rubchinskiy în colecția pentru primăvară-vară 2016); proporțiile exagerate, hainele largi, care, deși arată inestetic conform regulilor clasice de fitting, au devenit una dintre tendințele care, de atunci, se mențin pe listă sezon după sezon. Pe de altă parte, prietena comună care i-a adus împreună pe cei doi designeri, Lotta Volkova, implementează aceeași estetică, folosindu-se de styling, cu un twist ironic-glam și o falsă senzație de bad taste. Fiecare dintre ei are o direcție estetică proprie, dar în același timp completează un puzzle pe care l-au construit de la zero și l-au adus într-un punct în care imaginea pe care o afișează e clară și numai bună de înrămat.

New wave-ul postsovietic, chiar dacă-și trage seva din trecut și deschide un dialog cu el, e și despre prezent și, cel mai probabil, pe același pattern în care s-a redefinit în anii trecuți și și-a păstrat relevanța, va merge și de-acum încolo. 

Articol preluat din ediția de iarnă 2018 Alist Magazine.