Alexia Eram: Mama, cum ai avut curaj să-mi dai pe mână Ateen (secţiunea dedicată adolescenţilor din site-ul www.alistmagazine.ro)?
Andreea Esca: Pentru că ştiu de ce eşti capabilă! Pentru că am vrut ca această secţiune să fie nu doar dedicată unor adolescenţi ca tine, dar să fie chiar scrisă de ei. Iar tu eşti un reprezentant al generaţiei tale. Ştii ce vă interesează, care ar fi temele care vă atrag atenția, ai mulţi prieteni şi aşa mai departe… Chiar cred că fetele ca tine sunt în stare să construiască lucruri măreţe de la orice vârstă.

Alexia: Şi acum regreţi, când vezi că n-am mereu timp să fac ce ar trebui acolo?
Andreea: Nu; am luat în calcul, totuşi, faptul că nu eşti perfect responsabilă. Ai 16 ani neîmpliniţi şi ştiu că-ţi stă mintea mai degrabă la petreceri decât la a găsi sau la a scrie articole. Dar eu cred că, implicându-te, încet-încet, o să-ţi placă atât de tare încât o să vrei tu să fii mai prezentă.

Alexia: Crezi că dacă aş fi fost un băiat eram mai bun?
Andreea: Nuuuu, cred că asta e o chestie mai de fete.

Alexia: Vezi că şi tu zici că unele chestii sunt „mai de fete”… ?
Andreea: Da, mă gândesc că fetelor le place să vorbească mai mult, să se pozeze mai mult, să se filmeze mai mult.

Alexia: Ţie îţi zicea mama ta că nu poţi să faci ceva pentru că „asta e pt băieţi”?
Andreea: Da. Spre exemplu, mama nu m-ar fi susţinut, cred, să fac kick-boxing, cum faci tu acum. Dar mie mi se pare OK. Cred că o fată trebuie lăsată să facă orice îşi doreşte şi, mai mult, trebuie încurajată, pentru că fetele sunt foarte puternice. Şi am văzut toată viaţa că, dacă îşi doresc ceva, fetele sunt de neoprit. Şi, dacă tot vorbim despre fotbal şi despre alte teme… Chiar aşa? Ţie de unde ţi-a venit ideea să te apuci de kick-boxing după tango, vals, rumbă şi ce mai dansai tu cât ai făcut dans sportiv?

Alexia: Am văzut pe Instagramul unei vedete internaţionale că face kick-boxing şi mi-a plăcut! Şi mi se pare că îmi dă mai multă încredere în mine, pentru că acum ştiu că mă pot apăra dacă mă atacă cineva pe stradă. E un foarte bun exerciţiu cardio. Și, în plus, vorbesc despre orice cu profesorul de kick-boxing, chiar orice. Stă cu mine şi o oră după antrenament şi povestim. Îmi place asta. Iar atunci când făceam dans sportiv nu mergeam acolo pentru că era un sport de fete, ci pentru că în acea perioada eram fascinată de asta. Eram atît de fericită când câştigam la concursuri, îmi plăceau costumele, muzica. Şi, deşi era foarte, foarte greu, la antrenamentele zilnice eram fericită atunci când aveam rezultate bune. Îmi place că am învăţat să dansez stiluri pe care alţi copii de vârsta mea nu le ştiu, şi nici chiar adulţii nu le cunosc. Dar, mama, spune-mi, referitor la meseria pe care o alegi… Era ceva despre care mama ta îţi zicea că nu poţi să faci?
Andreea: Nu, dar îmi mai spunea părerea ei… Eu chiar mă gândeam să devin medic militar, că mi se părea foarte cool să fiu femeie doctor în armată, în uniformă…

Alexia: La înot cine a hotărât să te duci?
Andreea: Tata.

Alexia: Şi îţi plăcea?
Andreea: Cred că da. Oricum, pe vremea aceea părinţii nu discutau atât de mult cu copiii; îţi dădeau niște teme şi tu le făceai. Dar mult mai târziu am realizat cât de mult mi-a ajutat.

Alexia: La ce?
Andreea: Fizic, m-a ajutat să am un corp armonios şi sănătos. Dar, în acelaşi timp, am învăţat ce înseamnă competiţie, ce gust are câştigul sau eşecul; m-a disciplinat, pentru există reguli şi bareme, mi-a insuflat spiritul de echipă şi multe altele…

Alexia: Şi de ce te-ai oprit?
Andreea: Deoarece pentru fiecare sport în parte, dacă faci performanţă, trebuie să ai nişte calităţi fizice pe care eu nu le mai aveam de la o anumită vârstă. Trebuia să concurez cu fete care erau mult mai înalte ca mine şi eu mă oprisem din creştere, deci nu mai puteam face performanţă… Dar asta nu însemna că am renunţat de tot la sport, doar că n-am mai participat la concursuri. Am practicat apoi diverse alte sporturi… doar de plăcere.

Alexia: Ştii că eu cred că putem practica orice sport la fel de bine ca un băiat şi mă enervează când zic băieţii că ei joacă mai bine nu ştiu ce sau că ei conduc mai bine maşina. Nu e deloc adevărat. Dar cred că aşa aud şi ei de la alţi bărbaţi, adulţi, de la taţii lor, sau din societate…. şi repetă.

Andreea: Dar tu chiar crezi că poţi să faci orice sport ar face un băiat?
Alexia: Da!

Andreea: De ce crezi asta?
Alexia: Pentru că suntem la fel! Şi să ştii că noi, toate prietenele, suntem revoltate pentru că suntem puse în inferioritate când băieţii fac glume de genul „tu nu poţi să faci asta, că eşti fată…”. Eu i-am bătut la înot pe nişte băieţi. Şi oricum e foarte tare că am făcut şi înot, şi schi, şi dans şi gimnastică pentru că, în orice situaţie aş fi, nu mă fac de râs. Şi e bine că tu mi-ai zis mereu că pot să fac orice şi că e bine să ştiu un sport de vară şi unul de iarnă, astfel încât atunci când plec cu prietenii în vacanţă să nu stau pe margine să mă uit la ei.

Alexia: Eu cred că băieții nu realizează că vremurile s-au schimbat, că femeile nu trebuie să stea doar acasă, să facă de mâncare şi să crească copii. Au joburi ca şi ei, chiar dacă sunt mai prost plătite…
Andreea: De ce crezi că au joburi mai prost plătite?

Alexia: Pentru că acceptă! Şi n-ar trebui să facă asta. Acelaşi job trebuie plătit la fel şi dacă este vorba despre o fată şi dacă e un băiat în discuție! Şi, dacă vrei să ştii, femeile pot face mai multe lucruri în acelaşi timp. Mi-ai zis şi tu că actriţa aceea celebră a spus, într-o conferinţă, la Cannes, că în cinema o femeie într-un rol principal e plătită mai prost decât un bărbat în rol principal! C’est pas juste!!!! Mama, dar tu aveai încredere în tine când erai adolescentă?

Andreea: Da, deşi eram foarte timidă. Dar dacă mă împingea mama de la spate mă duceam oriunde zicea şi cred că am făcut bine. Aşa descoperi multe şi alegi în final ceea ce îţi place. Aşa am mers la serbări, castiguri de filme, dans, tabere etc. Cred că n-aş fi făcut multe dacă nu mă împingea mama. E foarte important să fii încurajată de mama ta. Pentru că la început mi-era teamă, dar când ajungeam pe scenă, spre exemplu, după primele cuvinte îmi făceam treaba foarte bine… Şi cu timpul te înveţi şi cu emoţiile şi totul devine din ce în ce mai uşor.

Alexia: Dar îţi zicea mama ta ceva special ca să îţi dea siguranţă ?
Andreea: Nu ştiu, cred că în primul rând mă simţeam foarte iubită şi asta îmi dădea încredere. Și apoi îmi zicea mereu că sunt frumoasă, deşteaptă şi că trebuie doar să învăţ şi să am un pic de noroc. În plus, mă ajuta faptul că eram prietenoasă, mi-au plăcut mereu oamenii. Chiar dacă treceam prin deziluzii, uitam uşor şi o luam de la capăt.

Alexia: Despre ce vorbeai cu mama ta?
Andreea: Despre orice: băieţi, şcoală, prieteni… Dar tu, Alexia, dacă ai avea o fată, ce n-ai face din ceea ce fac eu cu tine?

Alexia: N-aş insista atât să facă ceva ce îmi place mie, dar poate nu-i place ei …
Andreea: Păi şi cum să ştii că nu-i place ei ?
Alexia: Nu ştiu… îi zici o dată şi gata. Deşi, dacă tu nu insistai să mă duc la casting la „I love Violetta” nu trăiam acea super–experienţă cu filmările. Și așa am învățat că pot să fac o mulțime de lucruri. Iar fetele din gaşca mea cred că #girlsruntheworld dacă vor!