Crăciun, Anul Nou, Valentine’s Day – uneori, departe de a fi motive de distracţie, zilele „obligatorii“ de sărbătoare se transformă în pietre de încercare pentru un cuplu. Mai ales când familia se implică. Cum treci cu bine peste aceste momente încearcă să ne explice psihologii Raluca Anton şi Gáspár György.

Raluca Anton

„Am supraviețuit!” – acesta este unul dintre mesajele pe care le primesc frecvent de la clienții mei în perioada sărbătorilor de iarnă. După un an obositor în care am alergat încoace și încolo, vacanța de iarnă vine în mentalul nostru ca o gură de aer proaspăt pentru a putea începe noul an cu un zen diferit. Pe fundalul acestor așteptări se aud clopoței veseli, POS-uri încântate, dar mai ales, planuri de vizite (cu mese îmbelșugate și kilograme în plus – am auzit că sunt puține salate și alea cu maioneză) în care toată lumea să fie bucuroasă de revedere. Și facem asta, de multe ori, an de an. Nicio problemă până aici! Problema apare atunci când ne așteptăm, ca de la an la an, familia noastră sau a lui/ei să fie diferită față de anul trecut. Mătușa să nu mai fie curioasă, unchiul să nu mai consume alcool și să nu mai facă glume proaste, soacra să nu mai fie sarcastică și multe altele. Astfel, într-o atmosferă semi-încărcată de stres și față în față cu viziunea neatinsă a perfecțiunii, sunt șanse mari ca totul să fie, sau cel puțin să pară, haotic. E un haos pe care, de fapt, îl cunoaștem. Îl știm încă de mici și ne mirăm de fiecare dată când îl întâlnim, mai ales dacă planul mental arată diferit față de realitatea întâlnită. Desigur, la fel de bine, lucrurile pot fi magice anul acesta!

Însă, în cazul în care situația nu este deloc așa, vă propun un exercițiu: gândiți-vă la aceste Sărbători ca la o șansă de a sărbători lucrurile care vă fac familia să fie unică. Gândiți-vă la valori împărtășite, la povestea familiei, de unde a plecat acum ceva vreme și unde este acum, ce a adus valoros timpul și trecerea lui, simțul umorului, obiceiurile pe care le aveți și care conturează identitatea acestei familii.

Care sunt momentele în care ați râs cu lacrimi? Care sunt momentele în care v-a fost dor unii de alții? Cum vă arătați iubirea, chiar dacă, poate, nu v-o spuneți? Iar apoi, uitați-vă la familia partenerului sau partenerei și încercați să faceți același lucru și pentru ei. Acest exercițiu de detașare, de ieșire din context, vă poate ajuta să înțelegeți mult mai multe lucruri despre ei, dar și despre voi individual și împreună. Acest exercițiu vă poate ajuta să produceți compasiune și iertare, dacă este nevoie. Uitați-vă la fiecare membru al familiei voastre și cu un zâmbet pe buze, după ce faceți asta, răspundeți întrebării: deci eu cine sunt?

Gáspár György

Au existat momente de-a lungul timpului în care mi-a trecut prin minte cât de ușoară ar fi viața de cuplu, dacă partenera mea nu ar avea rude și dacă nu ar veni dintr-un clan relațional la care să fie nevoie să mă adaptez Acest gând îi vizitează pe mulți dintre clienții care trec pragul cabinetului meu și care își potolesc anxietatea față de familia partenerului sau a partenerei cu astfel de iluzii. Totul pare să scape de sub control în materie de preocupări și îngrijorări, atunci când apar în discuție sărbătorile sau respectarea tradițiilor de familie. Cumva, destinul uman pare să fie pervers… Ca și cum n-ar fi suficient de laborioase eforturile de supraviețuire în propria familie de origine, la vârstă adultă suntem nevoiți să găsim strategii de a rămâne cu toată țigla pe casă și atunci când vine vorba de familia de origine a jumătății de cuplu. Partenera sau partenerul vine la pachet cu toată moștenirea sa psihologică și umană. Cum spunea Freud, într-un pat matrimonial nu sunt niciodată doar două persoane, pentru că… acestea își vor aduce în gând și părinții. Iar noi toți știm că aceasta nu este o simplă metaforă.

Așadar, este înțelept să ne gândim cum putem învăța să trăim cu familia de apartenență a persoanei de care ne-am îndrăgostit… Să începem prin a accepta că fiecare partener are o familie de origine, pe care o aduce (de cele mai multe ori, la figurat și, uneori, chiar la propriu) în viața noastră de cuplu. Nu merită să te lupți cu această realitate, pentru că viața bate filmul din mintea ta.

Mai apoi, este o dovadă de inteligență relațională să-ți încurajezi jumătatea să își cultive relațiile cu familia. Știu că poate părea contraintuitiv, deoarece asta ar putea însemna să-ți mărești din proprie inițiativă doza de gelozie. Alege să-ți spui: „Îmi este greu să-i suport pe toți, dar, pentru iubesc această persoană, vreau să-i fie bine alături de cei pe care-i consideră familia sa de origine“. Asta, bineînțeles, doar dacă ai convingerea fermă că legăturile cu familia de origine îi fac bine, că nu sunt toxice și profund disfuncționale.

În al treilea rând, nu te pune cu tot clanul, pentru că nu-i poți învinge. Adesea auzim vorbind (cu precădere) femei care sunt convinse că au datoria de a face ordine sau de a restabili regulile în familia de origine a bărbatului. Dar aceasta este una dintre cele mai amăgitoare idei. În loc să intrăm în rolul demolatorului, ar fi mai sănătos să ne asumăm rolul susținătorului.

Fiecare partener are cel puțin o rudă dificilă. Dacă iubitul tău sau iubita ta manifestă antipatie față de un membru din familia sa, inteligent ar fi să încerci să petreci tu timp cu acea persoană, atunci când mergeți în vizită, spre exemplu. Astfel, partenerul sau partenera va putea să-și tragă sufletul, iar tu vei ajunge să cunoști mai bine nu doar acea rudă dificilă, ci mai ales partenerul/partenera.

Fii un bun ascultător, și nu un instigator. Nu căuta să pui paie pe foc, atunci când jumătatea ta deja clocotește psihologic din cauza unei rude pe care nu o suportă. Partenera sau partenerul va căuta să se descarce în conversațiile cu tine, așa că nu are nevoie să-i adaugi motive de supărare. O replică de mare efect ar fi aceasta: „Înțeleg cât trebuie să-ți fie de greu și sunt aici pentru a-ți fi de ajutor“.

Nu sări cu sfaturi, dacă nu-ți sunt cerute. Știu, uneori îți trece prin gând că, dacă tot sunt atâtea probleme în familia de origine a partenerului, ați putea plăti pe cineva pentru a vă scăpa definitiv de aceste rude insuportabile. Și, da, mereu putem apela la umor, făcând haz de necaz și normalizând astfel dificultățile relaționale din viața noastră, a tuturor. Dar, de fapt, avem nevoie să înțelegem că partenera sau partenerul, în felul său, ține la aceste rude, pentru că sunt familia în care a crescut – motiv pentru care e vital să vorbim despre ei cu cât mai multă eleganță și respect.

Iar în încheiere, îți sugerez să fii la fel de uman și generos cu membrii familiei tale de origine. Deoarece, inclusiv când ne distanțăm de un membru al familiei, continuăm să purtăm mereu acea persoană cu noi, chiar fără să ne dăm seama.

Gáspár György, psiholog, psihoterapeut relațional și autor. Atunci când nu este în cabinet, ține cursuri pentru viitorii psihoterapeuți sau susține conferințe pentru publicul larg. Este îndrăgostit de meseria pe care o practică, iar misiunea lui este #RevoluțiaRelaționalăÎnRomânia.

Raluca Anton este psihoterapeut specialist format în știinta relațiilor. Astfel, munca pe care o desfășoară zilnic este pentru a construi relații și comunități mai sănătoase  din punct de vedere relațional. Pe Raluca o puteți urmări în fiecare miercuri de la 21:30 la Love is Fun, but Complicated pe Facebook-ul A List Magazine.

Photo by Ian Schneider on Unsplash