Până nu de mult, Mihaela Rădulescu era în centrul atenției presei mondene de la noi. Lucrurile s-au schimbat de când vedeta de televiziune a decis să se mute din România și să locuiască la Monaco. Iată cum vedete viața acum, Mihaela Rădulescu, ce spune despre iubire, emoții, trăiri la 50 de ani.
Ești o femeie foarte asumată și naturală. Te-au costat astea până acum?
Asumarea asta vine la pachet și cu tot felul de răfuieli personale, de-alea… cu tine însăți. Sigur că iau decizii bune, dar nu le pot evita la inventar și pe-alea proaste. Tot ale mele sunt. De-aici și aura asumării. Unele dor, altele costa nervi, timp, bani… Dar cred ca am drive-ul ala bun, de tanc rusesc – merg înainte, orice-ar fi…
Ne pierdem în detalii și de multe ori uităm esența. Care sunt lucrurile care contează cu adevărat în viață?
Viața. Iubirea. Familia, chiar dacă nu e „tradițională“:). Pasiunile care ne fac fericiți. Restul sunt amănunte…
Ce te face să plângi?
Lacrimile de bucurie, de drag, de iubire, alea sunt favoritele mele. Pe alea de necaz, de durere, de neputință le țin în mine cât mă țin puterile și le eliberez mai mult când sunt singură, dacă nu se poate altfel. Emoțiile puternice ne fac oameni frumoși, chiar și când plângem. Ni se vede sufletul. Fără filtre…
Ce calități crezi că admiră cei din jur la tine?
Depinde pe cine întrebi… Nu cred că e ceva anume și nici ceva unanim – sunt de o cuceritoare controversată :)). Mă placi maxim, așa, cu toate ale mele, sau mă detești all the way, numai tu știi de ce.
Am citit o treabă foarte mișto într-un interviu cu tine. “Rămân fană iubirii profunde, dar căreia nu-i trebuie o cameră, un pat comun și-o hârtie ca să existe, ci doar niște emoții și trăiri stabile și amețitoare.” Cum vezi iubirea? Crezi că doar ea ne poate face să fim mai buni?
Daaa, cred în iubire ca în singura super-putere a oricărui om. Îndrăgosteala deja te face să fii mai creativ, mai bun, mai tolerant chiar și cu cei care te călcau cel mai tare pe nervi, ești deja într-o variantă mult mai solară a ta, mai ales dacă e și reciprocă treaba. Iar când iubirea adevărată, aia senină și trainică se instalează, începe viața. Aia în doi, de mână, până la capătul lumii, al iubirii sau al vieții. După caz.
“Viața e prea scurtă ca să nu trăiești clipa.”. Când ți-ai dat seama de treaba asta?
Când începi să pierzi oameni dragi. Singura parte bună despre moartea altora e că te face să apreciezi și mai acut propria viață.