Mihail a început anul cu dreptul: a primit Discul de Platină în Italia pentru piesa “Who You Are”, al doilea hit lansat după binecunoscuta “Mă ucide ea”. Cu această motivație în palmares, artistul de origine basarabeană s-a izolat într-o cabană în pădure pentru a termina primul său album, pe care îl va lansa la toamnă.

Mihail, ai cucerit și publicul italian cu piesa “Who You Are”, pentru care ai primit Discul de Platină. Cât de mare a fost surpriza pentru tine?

A fost un sentiment foarte plăcut și amuzant, de altfel, când am realizat că, de fapt, nu există niciun disc în realitate, e mai mult o idee. Niciodată nu ne propunem genul ăsta de realizări când lansăm ceva, dar e binevenit să vezi că munca ta e apreciată.

Ce înseamnă, totuși, un Disc de platină într-o țară precum Italia?

Premiile și chestiile de genul merg direct la părinții mei. Eu mă bucur că ceea ce fac a rezonat cu niște oameni cu care există diferențe de limbă și de cultură. Un premiu ca ăsta înseamnă multă muncă în spate, înseamnă multă atitudine, înseamnă oameni vizionari care te înconjoară. Nu-i ușor, dar tot ce contează e drumul și călătoria în acest “film”. Premiile îs doar niște iluzii scurte, care vin și pleacă.

De ce crezi că a prins atât de bine muzica ta în Italia?

Nu știu sigur.  În spatele fiecărui succes se află o muncă de echipă. Am avut noroc de un partener foarte bun în Italia, pe deoparte. În același timp, italienii sunt niște oameni care simt pasiunea și, cumva, din ce am simțit de la oameni, au apreciat sinceritatea și simplitatea pe care o emană piesa. Sunt mulți factori la mijloc, poate fi și perioada lansării. You never know.

Unde ești acum, când răspunzi acestor întrebări și ce te pregătești să faci?

Sunt în mijlocul pădurii și lucrez la primul album. Am închiriat o cabană pentru a mă distanța de distragerile din oraș, unde să găsim pace și liniște.

Acum, că ai depășit barierele cu muzica ta și ai fost și premiat pentru asta, industria muzicală românească ce miză mai are pentru tine?

O oarecare miză directă a existat doar la început, când simțeam nevoia de a dovedi ceva și nu eram neapărat conștient cum se simte în industria muzicală. Acum, miza sau focusul e mai mult față de moment în sine, de viață, cumva și de oameni. De oameni, în primul rând. Există o datorie față de oameni, de a împărți cu ei, de a deschide inimi. Muzica e o meditație care mă ține în prezent, mă ajută să văd viața cu alți ochi și să fiu recunoscător pentru tot ceea ce sunt, probabil ăsta este și motivul pentru care am ales să fac muzică și să mă gândesc mai puțin la industria muzicală. Dar să nu mă înțelegeți greșit, n-o scot din ecuație, evident! Sunt conștient că e nevoie de industria muzicală, că e o platformă care te poate ajuta, dacă știi cum funcționează. Acum caut să fac muzică pentru oameni și pentru mine, fără nicio miză mare.

Care sunt vanitățile tale, Mihail?

Singurătatea, într-un fel.

Ce înseamnă acasă pentru tine? București, Chișinău, Cluj? Unde e căminul tău?

Căminul meu este unde sunt oamenii dragi, unde mă simt bine, unde inima este împăcată și liniștită, unde știu că nu mă grăbește nimeni, unde pot să beau o cafea într-un loc liniștit și să schimb două vorbe cu necunoscuții pe stradă. Sună a Cluj.

Cine te așteaptă mereu acasă?

Green, câinele meu.

Amintirea ta preferată este…

Nu știu, sunt multe. Acum îmi aduc aminte cu drag cum adormeam când eram copil. Nu mai țin minte cum e să adormi repede și calm. Sau cum mă trezeam de dimineață la 8 ăi fugeam cu sora mea direct în grădina bunicilor să mâncăm cireșe, ca mai apoi să ne certe mama  că nu mâncam mâncare serioasă de dimineață. Nu știu dacă există o amintire preferată, toate-s conectate cumva și plăcute ca senzație când le mai răscolești.

“Mă ucide ea” e piesa cu care ai dat lovitura, “Who You Are” este cea cu care ți-ai consolidat poziția în industria muzicală. Ce urmează?

Am lansat de curând noul single Dorul mă ia”, care face ușor usor tranziția către ce vrem să facem mai departe. Momentan, lucrăm la primul album, pe care sperăm să-l avem gata în toamna acestui an.

Vei mai cânta în limba română?

Limba nu este un criteriu după care mă ghidez când compun. Niciodată n-a fost. Ține foarte mult de starea și de mesajul pe care vreau să-l transmit. Îmi place să cred într-o limbă “mai” universală, nu româna sau engleza. Limba română, pentru mine, e o mai mare provocare decât engleza. Sincer vorbind, dacă facem o retrospectivă a tot ce s-a întâmplat cu limba română în muzică în ultimii 20 de ani, s-ar fi putut scrie mult mai consistent și închegat. Există anumite formulări și cuvinte care au fost folosite la un nivel superficial pentru a exprima aceeași idee de iubire, lumină și bucurie de viață încât acum, oricum le-ai întoarce, sună foarte clișeic. Așa că provocarea este să zici același lucru, dar cu mai multă esență, fără să fie superficial. Dar tot timpul e o plăcere, pentru că e limba neamului nostru.

Cum i-ai spune partenerei tale c-o iubești fără să folosești cuvintele?

Hmm… Iubirea nu prea are cuvinte. Ideea  e să-i nu-i spui c-o iubești, ci s-o faci să simtă c-o iubești, iar, de obicei, îmbrățișările sincere sunt cele mai eficiente.

Foto: Raluca Ciornea