Minte, corp, suflet – echilibrul este esențial și atunci când suntem pe tărâmul dietelor alimentare

Nu cunosc nicio femeie (aș spune chiar nicio persoană) care să fie pe deplin mulțumită de corpul ei, iar în cabinet nu există persoană care să nu aducă în discuție imaginea corporală, la un moment dat, sub o formă sau alta. Fie ne plângem că suntem prea grase, fie prea slabe, fie avem sânii prea mici sau prea mari, șoldurile prea proeminente, picioarele prea scurte, părul prea rar, tenul prea uscat sau prea gras, fie nu suntem suficiente de tonifiate, fie prea musculoase ș.a.m.d., lista poate continua la nesfârșit. Și, dacă nu mă credeți, vorbiți cu femeile din jurul vostru. Cu toate, dar mai ales cu cele pe care le admirați și le considerați frumoase – cel mai probabil vă vor zâmbi, vor accepta, în parte complimentul și va continua spunând „Mulțumesc, dar…”.

Nu spun că nu există femei care să nu se simtă bine în pielea lor – sunt femeile care se cunosc și se acceptă cu imperfecțiunile și neajunsurile lor și au învățat să își scoată în evidență, pentru ele și pentru ceilalți, aspectele pozitive ale personalității și corpului lor.

Mass-media, revistele și tot ce ține de domeniul modei și al frumuseții au un impact extraordinar asupra percepției pe care ne-o construim despre cine suntem și cum ar trebui să arătăm. În fiecare cultură și în fiecare perioadă istorică au existat așa-zisele „idealuri” sau repere ale frumuseții exterioare și oamenii au încercat, mai mult sau mai puțin, să se apropie de ele pentru a se simți bine în propriul corp, dar și pentru a primi aprecierea și validarea celor din jur. Totul pare ok până aici sau totul este în regulă până în punctul în care sănătatea noastră fizică și/ sau psihică este pusă în pericol. – până în punctul în care un anumit ideal de frumusețe ne aduce în pragul în care scădem în greutate sub limite funcționării normale și apar oboseala, insomnia, starea de leșin, decolorarea pielii, căderea părului, absența menstruației, deshidratarea, tensiune arterială scăzută, tulburări ale dispoziției, anxietate și depresie, comportamente compulsive legate de alimente sau de activitatea fizică, etc.

Se presupune că idealul de frumusețe este despre plăcere și starea de bine și încântare, însă atunci când îți este rău, mai mereu, și îți pedepsești corpul încercând să-l forțezi în anumite norme și reguli acceptate la un moment dat, unde este plăcerea? Sau bucuria? Am putea oare să inițiem acțiuni pentru îmbunătățirea aspectelor care ne nemulțumesc cu privire la propriul corp fără a ne periclita echilibrul psihic? Uite câteva dintre ele:

Normalizarea alimentației –  de curând, am auzit o discuție între două adolescente. Una dintre ele încerca să îi explice celeilalte de ce este important să mănânce și să nu se mai chinuie: „Avem nevoie de hrană așa cum mașinile au nevoie de combustibil pentru a merge”. Inițial, mi s-a părut drăguț argumentul ei și faptul că își susținea prietena să aibă grijă de ea. Apoi mi-am dat seama că premisa de la care pornim, e greșită. Nu noi avem nevoie de hrană așa cum mașinile au nevoie de combustibil, ci invers… mașinile au nevoie de combustibil așa cum noi avem nevoie de hrană. Ne este mai ușor să empatizăm și să înțelegem funcționarea unei mașinării create de om, decât să înțelegem nevoile fundamentale ale vieții pentru noi, oamenii? Avem nevoie de mâncare, odihnă și hidratare pentru a supraviețui, în primul rând, dar și pentru a-i oferi corpului nostru resursele necesare pentru a se mișca prin viață – pentru a ne deplasa dintr-un loc în altul, pentru a gândi și a putea fi creativi, pentru a construi lucrui, pentru a ne juca, a face dragoste, a petrece timp împreună cu cei dragi – avem nevoie de un corp sănătos. Însă, mâncarea nu este doar o nevoie, este sau poate fi și o sursă de plăcere. Am putea să ne întrebăm mai des: cum îmi arată corpul meu că îi este foame? Alimentația mea inclue tot necesarul de nutrienți/ vitamine/ etc. de care aș avea nevoie? Cum mă simt când mănânc anumite lucruri? Ce mănânc cu plăcere și ce nu? În ce fel de mediu îmi place să mănânc?

Exercițiile fizice – Corpul nostru este un organism viu, dinamic și în continuă mișcare – nu este conceput pentru a fi un cartof de canapea, însă nici pentru a fi exploatat și ținut în priză dincolo de limitele lui. Presiunea de a arăta într-un anume fel a adus sportul în lumina reflectoarelor mai mult decât oricând. Însă a avea grijă de corpul nostru, nu ține doar de modul în care ne dorim să arătăm, ci și de cât de sănătos este și de cum ne simțim în pielea noastră. Este important să ne menținem în mișcare, însă nu cu orice cost, nu fără a ține cont de consecințe atât pozitive, cât și negative și nu fără a fi atenți la individualitatea noastră. Important este să ne ascultăm corpul și putem face acest lucru dacă învățăm să fim mai atenți la senzațiile noastre decât la mesajele din exterior – cum mă simt făcând acest lucru – sport, mișcare, etc? Ce mă ajută când sunt obosită? Cât disconfort fizic îmi este suficient? Cât de realist este, pentru corpul meu, ce îmi doresc pentru el?

Moda și imagine corporală – ca și în cazul hranei și al mișcării, avem nevoie de haine. Ne protejează de frig, căldură, ploaie, etc., dar, în același timp, hainele fac mult mai mult de atât: ne ajută să ne exprimăm identitatea și creativitatea, să explorăm, să ne jucăm, să ne simțim bine. Moda este o resursă, ca multe altele, pe care o putem folosi spre echilibru sau dezechilibru. Dostoievski spunea că „Frumusețea va salva lumea”, nu cred eu că se referea la modă în mod precis, dar nici că o excludea. Avem nevoie de frumos în noi și în jurul nostru, însă frumusețea care te costă sănătatea fizică, psihică sau chiar îți pune viața în pericol, nu prea are șanse să salvez nimic. Trendurile vestimentare pot fi mai mult decât simple curente la care aderăm la un moment dat – ele ne vorbesc despre apartenență și creativitate și tot potențialul uman. Însă nimic nu este bătut în cuie. Fiecare dintre noi poate alege, în funcție de etapa în care se află, trendul/ designerul/ stilul/ materialele/ culorile sau mesajele care i se potrivesc. Așadar, am putea să fim atenți la: Cum îmi aleg hainele? Ce încerc să transmit? Cum vreau să mă simt? Cum mă simt, în realitate, cu anumite haine?

Ai grijă de psihicul tău – Faptul că există o legătură strânsă între modul în care ne simțim fizic și modul în ne simțim psihic nu mai este, de mult, doar o poveste (dacă a fost vreodată). Prin urmare, atunci când vorbim despre corpul nostru, vorbim și despre psihicul nostru și invers – imaginea pe care o avem despre noi ca și corp este influențată de credințele noastre despre cum arată un corp. Este ușor de intuit, atunci, că oricât de mult am fi atenți la ceea ce mâncăm și oricâte exerciții fizice am face, dacă nu avem grijă și de mintea și emoțiile noastre, s-ar putea ca tot efortul nostru să fie în zadar. Pe lângă nevoile noastre fizice fundamentale – hrană, apă, etc., avem și nevoi emoționale fundamentale – nevoi de apartenență, de oglindire, de apreciere, validare și recunoaștere. Putem învăța să ne satisfacem aceste nevoi într-un mod mai sănătos și mai conștient, dacă ne aducem atenția la noi cât mai des – Cum mă simt astăzi? Când mă simt valorizat? Ce apreciez la mine? Ce mi-aș dori să aprecieze ceilalți la mine? Ce resurse am? Care sunt aspectele pe care le desconsider la mine? Ce pot schimba? De ce anume aș avea nevoie acum? Etc.

Sabina Strugariu – psiholog și psihoterapeut relațional recomandat de www.paginadepsihologie.ro.