De ce Natalie Portman merită un Oscar pentru „Jackie”

Natalie Portman este din nou joc! După întunecatul, dar genialul Black Swan, unul dintre filmele ale cărui imagini îmi vor rămâne mereu întipărite în minte, actrița a intrat într-un fel de zonă de confort. A bifat apariții în câteva succese comerciale (Thor, No Strings Attached), dar m-a lăsat de fiecare dată cu senzația că își irosește potențialul. Chiar și după ce am văzut o poveste absolut emoționantă, A Tale of Love and Darkness, pelicula care a marcat debutul său regizoral, ecranizare a romanului omonim al lui Amos Oz, am simțit că e loc de mai mult. Iar apoi a venit Jackie. Și Natalie Portman m-a lăsat din nou… fără cuvinte.

Înainte de a da startul aplauzelor pentru prestația sa, aș vrea să îi dedic o mică paranteză regizorului Pablo Larraín. Până la Jackie, nu i-am mai văzut niciun film (spre rușinea mea). Dar plănuiesc să rezolv asta cât de curând, pentru că Larraín știe perfect cum, când și ce să puncteze. Sunt departe de a fi un specialist al imaginii, însă mi s-a părut genial modul în care camera a urmărit-o pe Jackie pe tot parcursul filmului, regizorul reușind să surprindă toate emoțiile și sentimentele protagonistei în niște cadre de-a dreptul impresionante. Așa că da, voi sta cu ochii în continuare pe Pablo Larraín, penru că are votul meu de încredere (sper că și pe al vostru, după ce veți vedea filmul).

Iar acum să revenim la Natalie Portman. Nu pare deloc o misiune simplă să joci rolul uneia dintre cele mai populare Prime Doamne din istoria Statelor Unite, nu-i așa? Însă, dacă ar fi să enumăr câteva actrițe despre care cred că pot juca orice personaj, indiferent de „bagajul” cu care vine personajul respectiv, numele lui Portman ar fi cu siguranță printre primele.

Despre celebra Jacqueline Kennedy s-au scris nenumărate lucruri și s-au făcut atât de multe filme și seriale (Jacqueline Bouvier Kennedy, A Woman Named Jackie, The Kennedys, ca să enumăr doar câteva titluri), încât părea greu de crezut că mai poate veni cineva cu ceva nou.

Însă abordarea din Jackie mi-a plăcut la nebunie. Larraín nu s-a complicat și a ales să ilustreze un singur episod din viața fascinantă a acestui personaj. Un episod scurt, dar mai important decât toate celelalte: zilele de după asasinarea soțului ei, președintele american John F. Kennedy. Filmul nu este portretul unei eroine și nici nu cred că Larraín a încercat vreo clipă să o transforme pe Jackie Kennedy în ceva ce nu este sau să o pună într-o lumină favorabilă, exagerându-i unele trăsături. Filmul este un colaj de momente care ne ajută să o descoperim exact așa cum a fost ea: idealistă, nesigură, speriată, schimbătoare, asumată, impulsivă și chiar foarte îndrăzneață. Iar Natalie Portman reușește să redea excelent aceste stări, să transmită toată suferința unei femei care, într-o singură zi, pierde totul, fiind nevoită să își țină capul sus în ciuda circumstanțelor.

Pentru Jackie, episodul asasinării lui John F. Kennedy este unul traumatizant, mai ales că ea era chiar lângă el, pe bancheta din spate a decapotabilei lor. Deși inițial pretinde că nu își mai amintește exact ce s-a întâmplat, scena împușcăturilor este puternic întipărită în mintea sa. Tulburată de tragedia prin care a trecut, Jackie reușește totuși să se adune și să respecte protocolul, fiind sprijinită la fiecare pas de Robert „Bobby” Kennedy, fratele lui John. Costumul roz Chanel, pătat de sângele soțului său, contrastează cu durerea de pe chipul ei, dar asta este exact ce își dorește: ca oamenii să vadă prin ce trece.

Natalie este foarte expresivă, iar acest lucru este pus în evidență cel mai bine în scena turului televizat de la Casa Albă, care a fost difuzat în 1962. Pablo Larraín a reușit să folosească materialele păstrate de atunci și să le insereze printre scenele filmate în prezent. Felul în care a reușit Natalie să imite vocea lui Jacqueline este genial. După ce am văzut filmul, m-am uitat la câteva înregistrări vechi și chiar și la emisiunea în care Jackie a făcut turul Casei Albe alături de jurnalistul Charles Collingwood (sunt toate pe YouTube) pentru a putea avea termen de comparație. Cred că Natalie a reușit să ilustreze cel mai bine rolul Primei Doamne a Americii, iar de accentul ei nici nu mai vorbesc: este identic cu cel al lui Jackie Kennedy! Și nu exagerez deloc.

Luna aceasta, pe 24 ianuarie, vor fi anunțate nominalizările la Premiile Oscar 2017, iar Natalie Portman va intra cu siguranță în cursă la categoria Cea mai bună actriță în rol principal. Pentru rolul din Jackie, a fost deja nominalizată la Globurile de Aur, la Premiile SAG și BAFTA, iar în decembrie a primit și trofeul Critics Choice pentru Cea mai bună actriță, așa că are șanse mari să obțină al doilea Oscar din cariera sa. Și chiar cred că va fi o competiție foarte strânsă, mai ales că Emma Stone și Amy Adams fac, la rândul lor, roluri foarte bune în La La Land și Arrival.

Jackie, în regia lui Pablo Larraín, are premiera în România pe 13 ianuarie.