Deși trăim într-o epocă hipersexualizată, cel puțin în accepțiunea unora, sexualitatea rămâne, în continuare, una dintre cele mai dificile, complexe și spinoase subiecte pentru majoritatea oamenilor. Avem impresia că ne gândim prea mult la sex, că sexualitatea este peste tot (în literatură, filme, marketing, media, talkshow-uri, ziare, panouri publicitare, vestimentație și trenduri, în conversațiile tuturor etc.), cu toate acestea, libertatea pe care credeam că am atins-o în ceea ce privește raportarea noastră la sexualitate pare să rămână, undeva, “pe hârtie” sau “pe sticlă”.

Atunci când vorbim despre sexualitate ne lovim, adesea, de nenumărate piedici, interne sau externe: Cu cine putem vorbi despre sex? Ce va gândi cutare sau cutărescu despre noi dacă dezvăluim prea multe? Ce este normal și ce nu când ne gândim/ vorbim/ inițiem o relație sexuală? De ce suntem atrași sexual de o persoană și nu de o alta? Cum rămâne cu iubirea? Prea mult sau prea puțin sex? Ce înseamnă o viață sexuală sănătoasă? Este sexul chiar atât de important într-o relație?

Dar, ne gândim noi oare suficient sau corect la sex? Probabil că nu. Filosoful Alain de Botton afirmă în cartea sa “Cum să ne gândim mai mult la sex” că “În ciuda eforturilor noastre susținute de a-l scoate de sub incidența extravaganței, sexul nu va fi niciodată nici simplu, nici plăcut în felurile pe care ni le-am dori. În esența lui, sexul nu este nici democratic și nici amabil; este intim legat de cruzime, de exces și de dorința de a subjuga și umili. Sexul refuză să fie așezat frumos deasupra iubirii, așa cum ar trebui. Oricât am încerca să-l îmblânzim, sexul are tendința recurentă de a ne da viețile peste cap: ne împinge să ne distrugem relațiile, ne amenință productivitatea și ne obligă să stăm până târziu în cluburi de noapte vorbind cu oameni care nu ne plac, dar ale căror abdomene dezgolite ne dorim să le atingem. Sexul rămâne într-un conflict absurd și poate ireconciliabil cu unele dintre cele mai nobile crezuri și valori omenești. În mod deloc surprinzător, cea mai mare parte a timpului nu avem altă opțiune decât să-i înăbușim pretențiile. Ar trebui să acceptăm faptul că sexul este, prin natura sa, cam ciudat, în loc să ne învinovățim pentru că nu dăm curs în moduri mai normale impulsurilor sale derutante.”

A ne gândi corect la sexualitate, presupune:

• să înțelegem importanța educației sexuale: educația sexuală este la fel de importantă (dacă nu chiar mai importantă) ca orice formă de educație fie ea academică, civică, etc. Este important să cunoaștem și să înțelegem cine suntem ca ființe umane și nu putem face acest lucru ignorând o parte semnificativă a modului nostru de funcționare. Educația sexuală înglobează mult mai multe aspecte decât îi sugerează denumirea. Nu se referă doar la anatomia sexualității, activitatea sexuală și reproducere, ci și la vărsta consimțământului, protecție, siguranță, drepturi, igienă și, mai mult decât atât, la relațiile noastre emoționale și la responsabilitatea pe care o avem față de noi înșine și față de cealaltă persoană. Educația sexuală este un proces ce durează întreaga viață – nu are termen de expirare. Deși, în ultima vreme, accentul se pune pe importanța educației sexuale a copiilor, cred că este important să rămânem deschiși și curioși indiferent de vârstă.

* Tu ce faci pentru educația ta sexuală?

• să înțelegem că sexualitatea nu este doar despre corpul nostru: nu este doar despre cum arăți, ce poziții încerci, ce exerciții faci, ce tehnici aplici; este și despre a găsi o conexiune cu o altă ființă umană care ne împărtășește valorile și sensul vieții, despre încredere și intimitate, despre a fi acceptați cu tot ceea ce suntem și despre a reduce sentimentul de singurătate și izolare pe care îl trăim. Noi nu suntem doar un corp atunci când mergem la serviciu sau la teatru sau la piață sau la un pahar cu prietenii, nici măcar când mergem la sală sau ne operăm de polipi – de ce ne-am gândi la noi astfel când vine vorba despre sexualitate? Esther Perel, autoarea cărții Inteligența Erotică, vorbește despre erotism ca fiind “un loc în tine însuți în care mergi cu altcineva”, făcând diferența dintre sexualitate și erotism – “animalele fac sex și este natural, este primul impuls, instinctul, procrearea. Oamenii au o viață erotică. Noi transformăm sexualitatea. Socializăm sexualitatea prin intermediul imaginației noastre. Principalul agent al actului erotic este creativitatea noastră, imaginația noastră, abilitatea noastră de a anticipa și de a reînnoi… Noi putem vizualiza acțiunea fără a o pune în act. Și este cultivarea plăcerii de dragul plăcerii.”

* Tu când ai fost ultima dată “în tine însuți/însăți împreună cu altcineva”?

• să căutăm să împăcăm nevoia de a fi iubiți cu nevoia de a fi sinceri cu noi înșine și cu partenera/ul nostru: deși pare că vremurile în care sexualitatea era unul dintre marile tabuuri ale omenirii au apus, libertatea sexuală pe care credem că o avem ne oprimă la fel sau poate mai mult, cu cât suntem mai expuși la ideea că, așa cum spune și Alain de Botton, la cât de multă se vorbește despre libertatea sexuală, “sexul ar trebui să fie simplu” și totuși… nu e. Poate, la nivel verbal, lucrurile s-au “relaxat”, însă ne este în continuare greu să ne eliberăm de vinovăție, rușine și confuzie când vine vorba despre dorințele, fanteziile, așteptările și motivațiile noastre cele mai profunde, mai ales când frica de a nu o îndepărta pe persoana iubită ne face să ținem sub tăcere lucrurile care ne-ar face să părem mai puțin “normali” sau demni de iubire sau buni sau morali. Avem nevoie să găsim modalități de a le comunica celor pe care îi iubim cine suntem cu adevărat, dar nu vom putea face acest lucru dacă nu suntem dispuși să aflăm cine suntem mai întâi pentru noi și apoi, dacă nu vom fi dispuși să riscăm să le arătăm și celorlalți mai mult din noi înșine.

* Când a fost ultima ta discuție profundă și sinceră cu cineva despre sexualitatea ta, nu despre sexualitate în general?

• Prea mult sau prea puțin? sau Cum să ne gândim corect la sex? Avem tendința de a generaliza, de a împărți lucrurile în albe sau negre, bune sau rele, uitând însă cât de multă mișcare, energie și forță există în psihismul nostru. Avem nevoie de stabilitate, dar și de aventură; de siguranță, dar și de pasiune; de liniște, dar și de exuberanță. Avem nevoie să ne păstrăm atenția, să ne reeducăm atenția, să nu lăsăm pe ultimul loc sexualitatea în marea listă de “to do”-uri cotidiene. Avem nevoie de un numitor comun, un spațiu în care să ne întâlnim cu partenera/ partenerul nostru pentru a împărtăși, dezbate, alege, descoperi ce funcționează și ce nu pentru noi, ca și cuplu, așa cum facem cu majoritatea lucrurilor din viața noastră: unde vom locui, ce culoare să aibă gresia din baie, la ce film ne uităm, unde mâncăm în oraș, la ce școală vor merge copiii ș.a.m.d. Toate aceste lucruri devin prioritare la un moment dat, însă noi suntem cei care ne alegem prioritățile și depinde de noi să avem grijă de acest spațiu comun. Și, poate că, nici măcar nu este vorba despre cât de des sau de intens, ci, mai degrabă, despre cum “printr-un limbaj comun, am putea începe să ne simțim mai puțin stingheriți când vine vorba de sexul pe care fie tânjim să-l facem, fie ne chinuim să-l evităm”, după cum spune de Botton.

* Tu cum contribui la crearea acestui spațiu comun în relația ta?

Sabina Strugariu, psiholog și psihoterapeut relațional recomandat de www.paginadepsihologie.ro