Opinia specialistului: eṣti pregătit să faci schimbarea pe care ţi-o doreṣti?

Deseori ne surprindem rămânând mult peste limita de toleranţă în diverse situaţii (relaţii, job și exemplele pot continua) care nu ne fac bine sau nu ne mai plac. Timpul poate trece atât de repede şi zona de confort rămâne zona sigură, astfel încât, oricât de greu ne-ar fi să stăm într-o situaţie nedorită, de multe ori acceptăm să facem asta în continuare din cauza fricii de necunoscut.

Bineînţeles că găsim tot felul de pretexte pentru a continua astfel (venit sigur, frica de singurătate etc) şi uităm care ne sunt nevoile reale sau ce am putea avea de câştigat dacă într-adevăr am ieṣi din situaţia toxicǎ.

Putem să stăm în relaţii pentru că ne considerăm norocoşi că le avem (aşa cum sunt ele) şi renuntăm să punem limite din cauza fricii de a le pierde. La bază poate sta o stimă de sine scăzută. Întrebarea pe care consider că ar trebui să ţi-o adresezi dacă eşti într-o relaţie toxică sau într-o situaţie care îţi dăunează, este: “ce am eu de pierdut dacă stau?”

Răspunsurile pot varia de la timp, la stres, dezamăgiri; poţi uita de tine în favoarea celuilalt sau poţi să faci atât de multe compromisiuri, încât nici măcar să nu realizezi unde este de fapt vorba despre ţine ṣi ceea ce tu îţi doreṣti.

O altă problemă intervine în momentul în care corpul ne spune că ceva nu este în regulă. Cum se poate întâmplă asta? Nu, nu este o formă de vrăjitorie. Specialiştii o numesc somatizare. Lucrurile pot să nu fie ok pentru tine, dar continui să te complaci ṣi să uiţi cât poţi de mult (de tine ṣi de ce simţi), de faptul că nu e ceea ce îţi doreşti (mecanisme de apărare, poţi să te ţii ocupat etc) şi cumva arunci totul sub “preş”. Rezişti cât rezişti în situaţia asta şi corpul începe să-ţi transmită că nu, nu este ok: poţi să te îmbolnăveşti, să ai senzaţie de vomă, atacuri de panică etc.

Trupul este păzitorul adevărului nostru pentru că poartă în el experienţa întregii noastre vieţi. El ne sileşte, cu ajutorul simptomelor, să admitem cognitiv ceea ce noi trăim de fapt.

Nu poţi să te forţezi să iubeşti (o situaţie sau o persoană) sau chiar să o respecţi, atunci când trupul tău refuză acest lucru din motive care lui îi sunt bine cunoscute.

Toate aceste situaţii au la baza scenariul de viaţă (care se formează în primii șapte ani). Acesta ne poate influenţa întreaga viaţă. Partea bună a lucurilor este că acesta se poate schimba. O să menţionez câteva idei care ar putea să te ajute să conştientizezi cât de mult îţi doreşti să schimbi sau nu ceea ce nu merge aşa cum ai vrea.

O să începem prin a te întreba ce anume doreşti să schimbi? Acum te invit să faci patru coloane (în coloana I: avantajele pe care le ai în prezent datorită acestei situaţii; coloana II: dezavantajele pe care le ai în prezent din cauza acestei situații; coloana III: avantajele pe care urmează să le ai dacă schimbi ceea ce ţi-ai propus; coloana IV: dezavantajele pe care o să le ai dacă o să realizezi această schimbare).

În continuare, am să te invit să răspunzi la o serie de întrebări:

Pe o scară de la 0-10 cât de mult îţi doreşti să realizezi acesta schimbare? Dacă ai ales orice altă varianta în afară de 10 am să te rog să te gândeşti ce anume ţi-ar trebui ca de la nota pe care ai acordat-o să ajungi la 10. Iar dacă răspunsul tău a fost 10, o să te rog să te gândeşti dacă tu consideri că în următoarele cinci luni ai să realizezi această schimbare.

Indiferent de răspunsul pe care l-ai acordat, mi-ar plăcea să ştii că nu există variante greşite şi este în regulă orice ai ales. Important este să ai răbdare cu tine şi să accepţi că, momentan, asta este ceea ce poţi face.

Text de Alexandra Voica, psihoterapeut. Foto: outnow.ch