„În ziua de azi muzica este un refugiu sublim din calea stresului pe care cu toţii îl cunoaştem atât de bine”, spune pianista Mădălina Pașol. Și, cu adevărat, ce poate fi mai frumos și mai liniștitor ca sunetele clare ale pianului într-o sală imensă de concerte? Ca acea senzație că lumea din jur se evaporă și că tot ce contează sunt sunetele și emoțiile transmise prin ele? Am stat de vorbă cu pianista româncă despre spectacole și emoții, despre muncă și repetiții fără număr, despre concerte viitoare și proiecte muzicale interesante.

Ai cântat cu numeroase orchestre şi pe numeroase scene. Unde ai avut parte de cea mai mare emoţie? 

Cea mai mare emoţie a fost pentru mine în martie 2015, când am cântat, după o lungă pauză, pentru prima dată iar în România, la Sala mare a Ateneului – Filarmonica George Enescu. Emoţiile unei săli pline, a întregii familii care nu m-a auzit de mult live pe scenă, a prietenilor şi nu în ultimul rând al publicului care mă ştia din copilărie. Eu am plecat din România în anul 1994, iar comunicarea digitală nu era atât de avansată atunci, astfel încât nu am putut păstra contactul cu organizatorii de spectacole. A fost un moment special pentru mine, încărcat de mari emoţii.

Îşi mai aminteşti de primul spectacol? Câte emoţii ai avut acolo?

Primul meu spectacol a fost în 1986, am interpretat Concertul în fa minor de J. S. Bach cu orchestra Simfonietta, sub bagheta dirijorului I.I. Prunner. Și oh, da! Am fost extrem de emoţionată. Am cântat la Sala mică a Palatului, în incinta Muzeului de Artă al României. A fost un cadru minunat şi o ocazie deosebită pentru un copil de nouă ani.

Care e reţeta ta pentru a capta publicul? 

Reţeta… nu ştiu dacă am o reţetă. Încerc să fiu cât mai bine pregătită, să dăruiesc bucurie şi o atmosferă cât mai naturală. Concertele de muzică clasică, şi mai ales recitalurile de pian, nu sunt cele mai acesibile spectacole publicului. Încerc să combin programele de recital în aşa fel încât publicul să fie atras de compozitorii foarte cunoscuţi, iar în acelaşi timp să le stârnesc curiozitatea cu piese a unor compozitori contemporani.

Din toată frumuseţea unui concert pe care noi îl percepem doar din perspectiva publicului, pentru tine, că artist, cât la sută e inspiraţie, cât e muncă intensă, cât e stres? 

Perioada de pregătire a unui concert nu constă numai în orele de studiu ale partiturii muzicale. Comunicarea cu organizatorii spectacolelor şi pregătirea textelor pentru programul de sală le urmăresc cu mare atenţie, deoarece se pot întâmplă multe greşeli, iar eu… sunt perfecţionistă. Momentul în care păşesc pe scenă este divin, apoi mă înconjoară numai muzica, realitatea dispare, intervine forţa destinului şi a universului.

Eşti de mulţi ani pe scenele internaţionale. Ce te-a învăţat pe tine scena? 

Scena este locul în care mă simt completă, pianul îmi completează fiinţa, muzica este limbajul cel mai aproape de inima omului. Tot ce ne înconjoară este muzică, vibraţie, simț. În ziua de azi muzica este un refugiu sublim din calea stresului pe care cu toţii îl cunoaştem atât de bine.

Ce compozitor şi/sau muzician te inspiră cel mai mult?

Ador muzica lui L. van Beethoven şi S. Rachmaninov. Este puternică, pasională, năvalnică, romantică şi exprimă fără graniţe toate trăirile sufleteşti umane.

Ce tip de muzică (altă decât cea clasică) asculţi în timpul liber?

Prefer ciripitul păsărilor, vântul, valurile, sunetele naturii, iar liniştea completă este muzica cea mai frumoasă pentru urechile mele.

Compozitorul ale cărui piese nu le-ai cântat niciodată pe o scenă, dar ţi-ar plăcea să o faci?

Ador concertul pentru violoncel al compozitorului francez Eduard Lalo. Tatăl şi fratele meu sunt violoncelişti. De ceva vreme am început şi eu să învăţ să cânt la violoncel. Sunt autodidact… probabil că va rămâne un vis neîmplinit deoarece timpul nu îmi permite să aprofundez acest instrument pe cât mi-aş dori.

Ce proiecte ai în agenda pentru lunile următoare?  

După concertul cu orchestra din septembrie 2016 din Piaţa Universităţii unde am interpretat Concertul nr. 1 pentru Pian şi Orchestră de P.I. Ceaikovsky şi recitalul de la Sala mare a Ateneului din octombrie, m-am dedicat proiectelor educaţionale. Pe 18 decembrie 2016 am organizat Gala Caritabilă pentru Mia´s Children la Sala mică a Ateneului. A fost un concert minunat susţinut de copii pentru copii. Pe 12 martie 2017 revin pe scena Ateneului Român la Sala mare într-un recital cameral alături de soprana Mădălina Stan. Pregătim un program deosebit, cu multe surprize şi atipic pentru un recital de muzică clasică. Deci vă aştept pe 12 martie 2017 la sala mare a Ateneului Român, detaliile vor fi publicate în curând în presă. Vă mulţumesc.

Mădălina Pașol este născută la Bucureşti, România. După absolvirea Liceului de Artă „G. Enescu“ a obţinut o bursă de studii la Universitatea de Arte din Berlin (Universität de Künste Berlin) – Germania, la clasa prof. Georg Sava şi apoi la clasa prof. Pascal Devoyon. Pentru merite deosebite obţine bursa „Nachwuchs Förderung Stipendium – NaFög“ a Senatului Cultural German oferită pentru cursurile de Master, precum şi diploma de Pianist Concertist. Activitatea artistică a Mădălinei Pasol a fost recunoscută prin premii, burse, diplome la concursuri naţionale şi internaţionale: bursa NaFög a Senatului Cultural German, bursa Fundaţiei Paul Hindemith, bursă Universităţii de Arte din Berlin, bursa pentru studiile doctorale ale Universităţii de Muzică din Bucureşti, bursa Fundaţiei Georg Schumann, Concursul Internaţional pentru pian Feruccio Busoni, Concursul Internaţional ARD – München, Marele Premiu – Concursul Internaţional de concerte Târgu Mureş. Mădălina Pașol şi-a perfecţionat studiile la numeroase cursuri de măiestrie ale maeştrilor Karl Leygraff, György Sebök, Claude Frank, Wladimir Merdjanoff, Ludmila Popişteanu, Stela Dragulin, Gühnter Ludwig, Andrej Ijinsky. În perioada 2010-2014 Mădălina Pașol a fost doctorandă şi cadru didactic al Universităţii de Muzică din Bucureşti. Mădălina Pașol a susţinut cursuri de măiestrie, concerte şi recitaluri în Europa şi Asia.