“Povestea șosetelor văduve” de Bogdan Nicolai

Un tragic accident
(de mașină de spălat)
a lăsat-o fără bărbat
pe Șoseta Albă de Damă
al cărei călcâi se destramă.

Și pe Șosetă Neagră
viața l-a văduvit
când jumătatea i-a murit
roasă de praf sub pat.
Încălțaseră un bărbat…

Cum orice lucru-n viață
are un Dumnezeu,
Șoseta Albă îl avea pe-al său.
La asta se gândea-ntr-o pungă
când a-nceput din nou să plângă.

Dar ce noroc! El s-o audă
tocmai dintr-o spălătorie
unde dintr-o sută și-o mie
toate i se păreau banale
anunțuri matrimoniale.

Pe când ea… era atât de albă!
Chiar dacă el era cam neagră,
rasismul a plecat pe targă
și-n locul lui s-a instalat
marea iubire de bumbac.

Diferiți, dar așa de fierbinți
încât, dacă le vei fi naș
și le vei purta prin oraș,
oricât ar fi iarna de dură,
tu vei simți numai căldură.

Din “Poezii de adormit găliganii” (volum în curs de apariţie)

Foto: hepta.ro