Povești și filme de la TIFF 2017

Anul acesta am mers pentru prima dată la TIFF și asta pentru că, tânără și serioasă cum am fost până acum, mi-am dedicat lunile de iunie unor activități… universitare, ratând edițiile anterioare ale festivalului. Mare, mare greșeală, pentru că atmosfera de la TIFF este una absolut incredibilă. Pe lângă selecția impresionantă de filme, organizatorii pregătesc de fiecare dată zeci de evenimente conexe, concerte și dezbateri cu invitați speciali.

Probabil una dintre cele mai interesante secțiuni din acest an a fost Film Food, care a adus la Cluj trei pelicule dedicate artei culinare: Soul, o paralelă între bucătăria japoneză și cea spaniolă, Savoarea Turciei, povestea celor trei frați Roca, trei chefi renumiți pentru inovațiile lor gastronomice, care pornesc într-o aventură culinară în Turcia, și Totul despre grătarul argentinian, un documentar cu un gust unic, o călătorie în țara în care grătarul e deopotrivă mâncare și ritual. Toate cele trei proiecții, care evident că au fost o probă de răbdare pentru gurmanzi (și nu numai), au fost urmate de trei cine pregătite de chef Sorin Bontea, chef Cătălin Scărlătescu, respectiv chef Florin Dumitrescu la restaurantul Bricks.

Una dintre secțiunile mele favorite de la această ediție a fost cu siguranță Ce se întâmplă, documentarule?, cu o selecție de povești intense și emoționante, printre care s-au numărat și Austerlitz, care urmărește turiștii ce vizitează locul unui fost lagăr de concentrare, sentimentele și reacțiile care îi încearcă pe aceștia, și Politica, Manual de Instrucciones, ce analizează evoluția unui nou partid politic din Spania, Podemos, o formațiune a tinerilor, care a schimbat raportul de putere din această țară. Proiecția ultimului documentar a fost urmată de o scurtă dezbatere despre schimbare, la care au participat și fostul premier Dacian Cioloș și fostul ministru Vlad Voiculescu.

Și cum mi-am propus să recuperez la capitolul cinematografie autohtonă, am bifat la această ediție a TIFF-ului cele mai bune producții românești din ultimul an: Ana, mon amour și Fixeur, pe care nu am apucat să le văd la București și care au fost foarte bune, Breaking News, cu Andi Vasluianu în rolul unui jurnalist bântuit de o tragedie, care încearcă să se revanșeze cu orice preț pentru moartea cameramanului său, Ouăle lui Tarzan, cel mai nou documentar semnat de Alexandru Solomon, un film care pe mine cel puțin m-a șocat foarte tare, pentru că nu m-aș fi gândit vreodată că se pot întâmpla acele lucruri, mai ales într-un colț uitat de lume, o poveste despre un institut de cercetare pe maimuțe, unde aveau loc cele mai înfiorătoare experimente, și favoritul meu de la TIFF 2017, Planeta Petrila, un documentar de Andrei Dăscălescu despre demersurile artistice ale comunității din Petrila, care încearcă să salveze mina orașului, dar și despre eforturile și pericolele prin care trec minerii în subteran. La premiera de la festival au fost prezenți, pe lângă echipa de producție, și doi dintre protagoniștii filmului, artistul Ion Barbu, la fel de glumeț ca pe marele ecran, și minerul Cătălin Cenușă, a căror prezență a fost absolut emoționantă (domnule Cenușă, vă mulțumesc pentru lecția de modestie pe care ne-ați dat-o, aveți tot respectul publicului de la TIFF și în mod sigur va urma un nou val uriaș de aprecieri pentru dumneavoastră!).

Un număr impresionant de fani a adunat și Povestea iubirii/The History of Love, cel mai nou lungmetraj al regizorului Radu Mihăileanu, cu care am avut ocazia să stau de vorbă la TIFF. Inspirat de romanul omonim al lui Nicole Krauss, filmul este poveste exact așa cum îmi place mie să văd, cu un strop de dramă, un strop de umor, un strop de imaginație și multă, multă dragoste.

Un alt highlight al ediției din acest an a Festivalului Internațional de Film Transilvania a fost, bineînțeles, prezența legendarului Alain Delon, care a urcat vineri, 9 iunie, pe scena din Piața Unirii de la Cluj, în aplauzele miilor de oameni adunați pentru a vedea alături de actor proiecția filmului său din 1981, Afacerea Pigot.

Pe lângă Alain Delon și maratonul de filme, pentru mine TIFF-ul a însemnat și multe concerte bune (i-am prins pe Eyedrops, Charlie Cunningham, Silent Strike & Muse Quartet și Loredana), oameni simpatici și bine organizați (jos pălăria pentru voluntarii festivalului!), atmosfera veselă și relaxată (probabil unul dintre momentele mele favorite a fost cel în care am urmărit, alături de aproape 2 000 de oameni, meciul Simonei Halep de la Roland Garros, una dintre cele mai tari inițiative ale organizatorilor TIFF, care au adus sâmbătă, în Piața Unirii, un ecran special pentru acest eveniment) și, bineînțeles, un traseu culinar prin cele mai cool locuri ale Clujului (Casa Boema, Litchi, Zama, Baracca, À la Tarte, Camino, Charlie Pub, Nuka, Napoca 15, Samsara și Livada, printre altele).

TIFF 2017 mi s-a părut absolut genial și, în ciuda unor comentarii răutăcioase, făcute de pe margine, organizarea a fost impecabilă, iar selecția de filme – eclectică și foarte interesantă. Și nu, nu cred că există vreo persoană care să fi mers la festival și să susțină contrariul!

TIFF, ne vedem la anul! Cu și mai multe filme, documentare, concerte, workshop-uri și ateliere senzaționale!

Foto: Nicu Cherchiu, Marius Mariș, arhiva personală