De două ori pe an are loc cel mai mare târg de viniluri, CD-uri vechi, DVD-uri şi memorabila muzicală din Europa, RecordPlanet, eveniment care se desfăşoară ȋn Utrecht, Olanda, unde am avut ocazia să-mi rup pingelele timp de două zile la ediţia de iarnă (12 – 13 noiembrie) de anul acesta. Să-ţi povestesc cum a fost periplul meu ȋn ţara vinilurilor şi vechiturilor şi cum am ajuns să-mi mai cumpăr un troller din aeroport din cauză că mi s-au lipit prea multe nimicuri superbe de mână…
Mai ȋntâi să aruncăm banii pe prostioare vintage ȋn Amsterdam
Am aterizat ȋntr-un Amsterdam de noiembrie, nu chiar ȋmbietor aşa cum este vara, cu ale sale străduţe pietruite pe care-ţi dă ghes să te plimbi toată ziua ȋn căutare de colţuri feerice şi chilipiruri. Ei, bine, Olanda iarna este plângăcioasă şi neprietenoasă, dar cu puţin curaj, câteva opriri substanţiale prin cafenele călduroase şi un hotel confortabil de reȋncărcat bateriile, totul a mers ca pe roate. Mai ȋntâi m-am cazat la un hotel pe care voiam să-l iau ȋn test drive de ceva timp pentru că tot auzisem că este o oază eco-friendly cu un design minimal ca pe sufletul meu, şi aşa a fost. Conscious Hotel Vondelpark s-a dovedit a fi o experienţă minunată la un cost mic pentru că am prins o super-ofertă pe Booking.com. Mic dejunul a fost delicios şi organic, produs de fermierii olandezi, aşternuturile din bumbac eco, duşul avea cromoterapie, iar designul minimal dar primitor cu lemn natural s-a dovedit a fi exact ce aveam nevoie după o zi ȋntreagă petrecută pe străzile ploioase ale zonei Waterlooplein. Apropo, data viitoare când ajungi ȋn Amesterdam, nu rata Waterlooplein, regatul nimicurilor frumoase şi al vechiturilor spectaculoase care tronează cu miile pe tarabele şi ȋn chioşcurile dărăpănate ale vânzătorilor permanenţi sau de ocazie.
Să ne ȋntoarcem la vinilurile noastre, zic…
După ce mi-am terminat ziua şi ȋntregul buget alocat nimicurilor care mi-au făcut cu ochiul, m-am ȋndreptat către adevărata destinaţie, Utrecht, unde mi-am făcut debutul ȋn forţă la târgul de viniluri, CD-uri şi casete uzate Dynamite, unul cu mult mai mic decât gigantescul RecordPlanet, dar unde poţi găsi adevărate „bijuterii” muzicale şi să stai de vorbă cu o grămadă de dealeri de viniluri din toate colţurile Europei. După o zi de făcut genuflexiuni şi rupt spatele atârnându-mă deasupra şi sub tarabele vânzătorilor de discuri, m-am ales cu două viniluri pe care nici nu ştiam cât de mult mi le doresc până nu am dat cu nasul de ele: Nick Cave, No More Shall We Part, şi Kate Bush, The Kick Inside. Pentru ele, vinilurile mele „my precios” pe care mi le voi pune sub brad ȋn scurt timp, a meritat să stau ȋn ploaie mocănească şi rece toată ziua pentru că din păcate, Dynamite are loc de fiecare dată ȋntr-o piaţă centrală din Utrecht, sub cerul liber.
Câte valize de viniluri? Fără număr, fără număr!
A doua zi foarte de dimineaţă, mult prea dimineaţă pentru gusturile mele, am ajuns la deschiderea imensului RecordPlanet aka Mega Record & CD Fair, cel mai mare târg de viniluri, memorabilia, CD-uri şi DVD-uri din Europa care s-a aflat la cea de-a 46-a ediţie, după 24 de ani de existenţă, ocupând aceleaşi două hale din Jaarbeurs Convention Centre.
Ca să-ţi dai seama de magnitudinea evenimentului, ȋţi voi ȋnşira doar câteva cifre: 12.500 metri pătraţi plini până la refuz de mese ȋnţesate cu viniluri, peste 500 de vânzători şi peste 40.000 de vizitatori care au golit conturile colecţionând multe viniluri despre care sunt sigură că vor susţine ȋn cor că nu pot trăi. Nu am cuvinte să-ţi explic nici haosul sau veselia ce au patronat atmosfera târgului timp două zile interminabile cât a durat evenimentul şi nici cotele alarmante de oboseală care de câteva ori m-a făcut să moţăi cu un suc ȋn braţe ȋn pauza de masă.
Revenind, la RecordPlanet te duci cu valiza, nene, valiză pe care o umpli cel puţin o dată pentru că, fir’ar să fie, sunt atât de multe viniluri rare pe care nu le găseşti nicăieri altundeva (Smashing Pumpkins pe vinil?! OMG!) sau discuri ȋn stare impecabilă (NM ȋn jargonul vinilomanilor – aka „near mint”, adică aproape ca scos din presă) precum un Serge Gainsbourg din primii ani de carieră a lui Serge. Au avut loc şi concerte de-a lungul celor două zile de târg, dar nu cred că au fost mulţi cei au avut timpul şi disponibilitate să stea cu o bere şi să se relaxeze ascultând pe cineva cântând oricât de talentat ar fi, erau pea multe „străzi” de standuri de vizitat!
Pot spune că RecordPlanet nu este doar un paradis pentru dealeri, ci şi pentru colecţionarul de rând care vrea o colecţie de viniluri impecabile atât din punctul de vedere al calităţii discului ȋn sine cât şi al ediţiei vintage pe care o poţi obţine la un preţ cu mult mai mic. Dar RecordPlanet nu este doar vinil, ci şi CD, de exemplu, aşa că aici ȋţi poţi reface stocul de CD-uri ȋmprumutate de-a lungul anilor care s-au făcut uitate pe la rude, prieteni sau cunoştinţe. Astfel că eu am găsit un album pe care-l ador, Nightwish, Once, cu toate melodiile de suflet ale căror versuri până şi acum le pot recita, dar şi o integrală Dead Can Dance la un preţ foarte rezonabil (10 euro, dar „am săpat” intens pentru a o găsi).
Ȋnapoi la aruncat cu privirea la 13.000 de metri pătraţi de prostioare
Precum spuneam, RecordPlanet nu ȋnseamnă doar viniluri, aici găseşti memorabilia comics minunată, care datează şi din anii ȋn care noi, cei aflaţi dincolo de Cortina de Fier, eram privaţi de un asemenea spectacol decadent, adică din ’50 şi până hăt, ȋn anii ’80.
M-am delectat cu postere originale de comics care din păcate aveau preţuri abominabile (500 euro!), cu figurine ale eroilor comics preferaţi (Hello, Batman!) şi am avut marea plăcere de a-l lua acasă pe E.T., un personaj de suflet al copilăriei mele. Acum el tronează ţanţoş ȋn buzunarul soţului meu.
Lângă cele două hale unde a avut loc RecordPlanet s-a desfăşurat un alt eveniment dedicat colecţionarilor, de data asta amatorilor de antichităţi, ciudăţenii vintage şi piese de mobilier preţioase şi cu istorie.
International Collectors Fair Utrecht a fost la fel de mare ca şi RecordPlanet, cu nu mai puţin de 2000 de standuri şi două hale pline cu vechituri ȋn care mirosul ciudat de praf, parfum tare, aşa cum le plăceau demoazelelor pe vremuri, şi istorie te făcea să te simţi ca şi cum ai fi călătorit ȋnapoi ȋn timp.