La o privire superficială asupra vieții noastre am fi cu toții tentați să spunem că avem o relație de prietenie cu emoțiile noastre pozitive (bucurie, interes, mulțumire, iubire). Dar hai să ne oprim puțin și să ne dăm un pas în spate… așa! Acum să începem cu începutul.

Emoțiile noastre se nasc în urma unor gânduri. Deși ne este înnăscută asocierea emoțiilor cu situațiile în urma cărora, credem noi, au apărut, emoțiile apar datorită felului în care noi evaluăm o sitație. Luăm o notă nu tocmai bună la un examen, ne gândim ca e un dezastru, că nu vom putea repara niciodată această greșeală și brusc apar emoții intense de rușine, vinovăție sau anxietate. Deci nu situația în sine a declanșat emoția, ci evaluarea mentală a situației. Un gând mai de dorit, funcțional, ar fi: ”Da, este un rezultat pe care nu mi l-aș fi dorit, dar nu e un dezastru! Data viitoare mă voi pregăti mai bine!”, iar emoția rezultată ar fi una de dezamăgire, sau poate tristețe, dar la o intensitate suportabilă. La fel se întâmplă și cu emoțiile pozitive.

Dar ce efecte au emoțiile aupra noastră? Ei bine, emoțiile negative intense sau simțite frecvent ne îngustează repertoriul la un set de comportamente care s-au dovedit adaptative în evoluţia filogenetică: fight, flight or freeze – adică ne determină să ne luptăm cu situația, să o evităm sau să rămânem blocați în fața ei.  Emoțiile pozitive, conform teoriei broaden-and-build (Fredrickson, 2001; 2013) ne lărgesc repertoriul de gânduri – acțiuni, care la rândul lor servesc la construirea resurselor personale, de la resurse fizice și intelectuale la resurse sociale și psihologice, într-un cuvânt cresc reziliența indivizilor la evenimentele negative (Tugade & Fredrickson, 2007).  De exemplu: Cultivăm bucuria și astfel ne creștem repertoriul de acțiuni: ne dăm voie să ne jucăm, să explorăm, să fim creativi, să ne depășim limitele. Aceste acțiuni ne dezvoltă resursele personale: abilități fizice, intelectuale, atașament și relații sociale; ceea ce ne va crește reziliența în fața evenimentelor negative.

Și acum ajungem la întrebarea: care este relația noastră cu emoțiile pozitive? Le cultivăm sau le ignorăm, sau chiar le reprimăm atunci când apar? În anumite situații de viață, o parte dintre noi, în funcție de vulnerabilități și felul în care ne-am format, avem tendința să scădem din intensitatea sau frecvența unei emoții pozitive. Gândește-te la următoarea situație și alege varianta de răspuns care ți se potrivește:

Petreci un weekend romantic cu partenerul/a tău/ta.  Atmosfera este minunată.  Partenerul/a tău/ta este în formă maximă și te simți foarte fericit/ă!

1. În ciuda weekendului foarte plăcut, nu poți să nu resimți cele câteva aspect negative care împiedica experiența de la a fi extraordinară.
2. Încerci să te bucuri de moment la maxim și îți scoți orice altceva din minte.
3. Weekendul este perfect. E prea frumos să fie adevărat. Te temi că totul se va prăbuși când vei ajunge acasă.
4. Aveți un timp minunat și nu îți este frică să îți exprimi bucuria râzând, glumind, îmbrățișându-ți partenerul etc.
5. dată ce ești din nou singur/ă după weekend, îți amintești de timpul fericit împreună și de lucrurile care fac relația voastră atât de prețioasă.
6. Te simți bine, dar din diferite motive (ex. Frica de a te face de râs, nu e stilul tău, vinovăție etc.) încerci să nu te lași purtat/ă de emoții, și, prin urmare, încerci să îți temperezi bucuria.
7. În următoarele câteva zile împărtășești amintirile acestui timp frumos cu familia și prietenii.
8. Weekendul este perfect. În orice caz, te lupți pentru a uita complet preocupările tale personale (ex. muncă, familie, etc.).

După cum probabil ai remarcat, răspunsurile a, c, f și h și sunt genul de răspunsuri care vor reduce din intensitatea emoției pozitive sau chiar o vor reprima complet. De ce facem acest lucru? Pe scurt – pentru că suntem prea îngrijorați de câte avem de făcut, pentru că privim mai mult spre aspectele negative ale vieții decât spre cele positive, pentru că ne simțim vinovați sau rușinați să experimentăm emoții pozitive. Lipsa sau diminuarea experiențierii emoțiilor pozitive și grăbirea estompării lor, servește la menținerea unui nivel scăzut al afectivității pozitive per total, reducând astfel calitatea vieții (Morrison & Heimberg, 2013).

Ce avem de făcut? Să savurăm emoțiile pozitive, să trăim mindfull și să ne dăm voie să ne bucurăm, să simțim interes, să practicăm recunoștința și să iubim autentic, vulnerabil.

Diana Foarfecă

Psiholog, psihoterapeut cognitiv-comportamental