Și ce dacă ești căsătorit? Meriți și tu o aventură!

Una dintre tematicile pe care le discut cel mai des în terapia de cuplu, împreună cu cei care vin la mine în cabinet, este îngrijorarea că partenerul ar putea fi infidel sau consecințele unei aventuri extraconjugale. Nu trece o săptămână fără să discut acest subiect. Și nu trece mai mult de o lună fără să aflu, în ședințele de psihoterapie, de un nou caz în care toate părțile implicate suferă din cauza unei aventuri extraconjugale.

Infidelitatea este o problemă veche de când lumea și va dăinui atâta vreme cât oamenii vor avea relații. Subiectul este desigur prea vast pentru a putea fi abordat în doar câteva rânduri. Vreau să ating, însă, un aspect pe care refuzăm adesea să îl discutăm: nevoia de aventură, nevoia de „fluturi în stomac” și ieșirea din cotidian.

Ce se întâmplă într-o aventură? Și femeile și bărbații vorbesc despre sentimente foarte puternice: „fluturii în stomac”, considerați decedați de mult timp, reapar, odată cu o altă persoană care îți ocupă „abuziv” gândurile și preocupările, care te face să visezi cu ochii deschiși și să numeri secundele până când îi poți arunca o privire. Urmează mesaje „jucăușe”, multă comunicare, curiozitatea de a-l cunoaște pe celălalt, întâlniri pe ascuns, departe de ochii altora, timp în doi „furat” de la alte activități.

Ce se întâmplă adesea într-o căsnicie? Sentimente mai domoale – ținutele de casă tip trening și tricou pătat cu mâncare de bebeluș (valabil și pentru bărbați și femei) nu prea aprind fluturii din stomacul nimănui. Ne concentrăm mereu pe alte activități (cumpărături, cursurile opționale ale copilului, unde găsim hrană bio pentru bebeluș, activitatea profesională etc) cu mare succes, în timp ce la partener ne gândim puțin spre deloc. Ne trimitem mesaje de tip „nu uita să aduci o pâine” sau „vezi că nu a făcut copilul caca, nu uita să-l pui pe oliță”, abia așteptăm să punem seara geană pe geană, știm totul despre partener (la restaurant comandăm noi pentru ea/el , pentru că știm ce îi place), petrecem timp împreună cu copiii pentru că nu avem cu cine îi lăsa, sau atunci când îi lăsăm la bunici ieșim împreună cu prietenii, situație în care adesea fetele discută cu fetele, băieții cu băieții. Iar cuplul… nu petrece de fapt timp împreună.

Acum serios… care dintre cele două situații „se simte” mai bine? Dacă ar fi să ne luăm doar după caracterul plăcut și să ignorăm alte aspecte… cui nu i-ar plăcea o aventură? Și de ce nu am putea avea o aventură? Chiar dacă suntem căsătoriți? De ce să fim privați de acele sentimente și situații? Pentru că partenerul ar fi gelos sau pentru că nu e acceptabil social, mi-ați putea răspunde. Dar vă întreb: de ce nu aș putea să am eu o aventură… cu soțul meu? Sau tu, cel care citeşti şi eşti căsătorit… când ai avut ultima dată o aventură… cu soţia ta?

Ce-ar fi dacă eu și el ne-am lua un weekend în care am face aranjamentele necesare pentru copii? Am plănui unde să plecăm doar noi doi? Am discuta despre asta în mesaje? Inclusiv oferindu-ne indicii despre fanteziile sexuale pe care de mult nu le mai putem pune în aplicare cu copiii în casă? Nici nu ar trebui să plecăm departe. Am putea rămâne să închiriem o cameră la un hotel, chiar în oraș. Asta fac oamenii care au aventuri extraconjugale. De ce nu ar putea petrece o noapte de sex fierbinte la un hotel și un cuplu căsătorit? Două zile și o noapte în care să fiu doar eu cu el, să facem sex pe-ndelete și fără grija că se trezesc copiii sau că a doua zi trebuie să fim odihniți ca să facem față programului familiei?

Noi am chiar făcut asta. Și o facem cam o dată la 2-3-4 luni. Depinde cum ne permite programul și bugetul. Aceste weekenduri sunt un adevărat balsam reparator pentru o relație de 18 ani, dintre care 10 ani căsătoriți și de 7 ani cu 2 copii. E un prilej de a mă reîndrăgosti de soțul meu, e un moment în care sunt acolo doar pentru el și el este pentru mine, e un moment în care pot întâlni iar fluturii din stomac. Am dreptul la aventură, chiar dacă sunt căsătorită. Doar că aleg să o am, intenționat, cu soțul meu. Am dreptul să simt fluturi în stomac. Soțul meu merită să mă reîndrăgostesc de el și să îmi aprindă imaginația și fanteziile, nu doar să îi dau liste de cumpărături și să pufăi când a uitat ceva. Eu merit ca soțul meu să mă privească cu subînțeles și să îi fie greu să aștepte momentul în care dorm copiii și poate pune mâna pe mine. Merităm iubire, aventură și senzații puternice chiar dacă suntem căsătoriți. Cu timp, resurse și investiții, căsătoria poate fi cea mai frumoasă aventură.