Mintea omului a fost dintotdeauna dornică să afle cât mai multe răspunsuri la întrebarea „Cine sunt eu?“. Iar noi, psihologii, ne străduim cum putem mai bine să găsim răspunsuri care mai de care mai creative și mai ingenioase la această întrebare. În ciuda faptului că sunt un pasionat al studiilor clinice și al teoriilor susținute științific, recunosc că, uneori, știința are propriile ei limitări – și atunci, construim teorii doar în baza unor observații. Așa s-a întâmplat și cu teoria care ne explică trăsăturile și predispozițiile umane, în funcție de ordinea în care ne-am născut în familie.
Despre primul născut, se spune că ar fi cel mai inteligent dintre copii. Un studiu ingenios, care s-a realizat în Norvegia și care implica un eșantion de peste 250.000 de frați, a confirmat acest fapt: IQ-ul primului copil din familie este cu cel puțin 3 puncte mai crescut decât al celorlalți frați. Se pare că și în rândul președinților Statelor Unite cei mai mulți dintre aleși erau parte din categoria „copilul cel mai mare“. Este amuzant că, până și în rândul câștigătorilor premiilor Nobel sau ai altor distincții, tot primii născuți au ieșit în avantaj.
Explicația? Dincolo de faptul că primul copil este și cel pe care părinții fac experimente când vine vorba de educație, tot el este și cel care beneficiază de cel mai mult timp petrecut individual cu părinții. Potrivit unui alt studiu recent, acești copii au un plus de 3.000 de ore petrecute cu îngrijitorii lor, în comparație cu orice alt copil din aceeași familie.
Trăsăturile specifice ale întâiului născut: centrat pe performanță, grijuliu, responsabil, perfecționist, autoritar, dominant, precaut, determinat și adesea gelos (nu-i nevoie de psiholog pentru a înțelege de ce).
Ultimul născut pare să fie spiritul liber și sufletul creativ al familiei, dar și cel care își asumă cele mai multe riscuri. Și deoarece, adesea, părinții sunt mult mai relaxați și mai puțin anxioși după ce trec de primul copil, mezinii pot crește mai liberi și cu mai multe posibilități. Din fericire, nici nu sunt nevoiți să fie prea responsabili, dar asta nu-i scutește de treabă. Adesea, cel mai mic este și cel mai seducător dintre frați, cel mai carismatic și cel mai predispus să pună la îndoială autoritatea adulților. Faptul că se bucură de mai multă libertate îl poate face să fie și mai independent, iar ulterior să-și aleagă profesii didactice sau artistice. Mulți actori, scriitori, profesori vin din rândul mezinilor familiei. Dar, tot aceștia vor fi și cei pe care-i atrage mai mult sportul – și, implicit, competiția. Domeniu în care chiar par să se descurce mai bine, dacă se întâmplă ca adversarii lor să fie parte din categoria primului născut sau a copilului-sandviș (mijlociul).
Trăsăturile specifice ale mezinului: creativ, carismatic, se face ușor iubit, este sufletul petrecerilor, plin de energie și vitalitate, sigur pe sine.
Mijlociul sau copilul-sandviș este cel care trebuie să împartă totul și cu primul născut, dar și cu mezinul familiei, ceea ce-l face să fie și cel mai flexibil dintre frați. În unele cărți se vorbește despre aceștia ca fiind cei care aduc pacea în familie. Cu ei părinții au cele mai puține probleme; de asemenea, ei par să dețină cele mai bune abilități de socializare. Sunt adesea cei mai empatici și se pot mândri cu o performanță mai bună, atunci când vine vorba despre „teoria minții“ – abilitatea de a vedea lumea din perspectiva altor oameni.
Trăsăturile specifice ale mijlociului: cooperant, flexibil, diplomat, adaptabil, îngăduitor, gata să ajute, foarte bun companion.
Cu toate deosebirile dintre ei, fiecare dintre acești copii are farmecul său aparte. Dacă întâiul născut e mai inteligent, ei bine, mezinul e mai spiritual, iar mijlociul e mai înțelegător. Un părinte conștient că fiecare copil e un dar de la viață se va bucura de toți – iubindu-l pe fiecare în parte diferit, dar la fel de mult ca pe ceilalți.
Text de Gáspár György, psiholog clinician şi psihoterapeut relaţional, specializat în hipnoza clinică, psihoterapia de familie şi psihoterapia integrativă.
Foto: outnow.ch