„Am auzit pe cineva spunând că știi că ai o pasiune atunci când poți vorbi două zile despre ea încontinuu. Eu pot vorbi despre teatru mult mai mult timp. Îndrăgesc teatrul încă de mică, pentru că părinții mei aveau piese de teatru pe casete video și ne petreceam mult timp vizionându-le. Iar de mers, mergeam la piese pentru copii.

În sala de teatru pentru piese de «oameni mari», am pășit înainte de a avea vârsta permisă și, din acea clipă, m-am îndrăgostit de tot ce înseamnă teatru – de sălile imense și pline de mister, de sunetul gongului, de oamenii minunați care te duc în altă lume pentru căteva ore, de decoruri, de starea minunată care îți rămâne în suflet pentru foarte mult timp, de ropotele de aplauze de la sfărșitul piesei, de lacrimile care îmi curgeau de bucurie și emoție, de hohotele de râs, de usturimile ce le simțeam în palme de la cât aplaudam, de tot ce mă înconjura și mă făcea să simt locul ăla special.

Și am știut că acolo vreau să ajung și eu. Pe scenă. Prima piesă de teatru a fost un spectacol de Alexandr Galin, în regia lui Yuri Kordonsky, Sorry, la Teatrul Bulandra. Știind că sunt fascinată de Socrate din filmele Liceenii, ai mei au ales ușor această piesă. Au urmat apoi stagiuni întregi de spectacole pe care nu le-am ratat, zeci de autografe, actori minunați pe care i-am întâlnit în cabinele lor, unde, cu sufletul strâns de emoție, mergeam să «fur» un autograf. Și, Doamne, sunt OAMENI extraordinari! Cu fiecare zi eu știam că actoria e ceea ce vreau să încerc să fac.

Acum doi ani, am îndrăznit să mă prezint la o audiție pentru un curs de actorie organizat de Teatrul de Comedie și Atelierul de Teatru George Mihăiță. Am recitat și am cântat la pian și am reușit. Și sunt elevă a Deliei Ioana Nartea, un OM minunat, care face lucruri extraordinare cu și pentru copii, împreună cu minunata ei asistentă, Luminita Bucur.

Așa îmi petrec acum fiecare zi de sâmbătă, după cortină, printre decoruri, jocuri, replici, monologuri, actori speciali care ne îndrumă, actori minunați pe care îi zăresc și îi salut emoționată în drumul lor spre repetiții.

Și așa mi-am petrecut și câteva duminici bune, la cursurile Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale din București, unde am fost eleva Adrianei Titieni, la Școala de Duminică – Atelierul de teatru pentru adolescenți. Și le mulțumesc din suflet acestor OAMENI extraordinari! Sunt fericită! Și știu că asta vreau să fac: teatru!”

Text de Sara-Ioana Munteanu, elevă în clasa a VIII-a la Școala Gimnazială nr. 45 Titu Maiorescu din București. Foto: outnow.ch