Au făcut designul pentru unul dintre cluburile intrate în topurile mondiale. Au imaginat, cu fiecare decor şi construcţie, o lume specială. Pentru că, aşa cum spun Alexandru Tohotan şi Zoltan Zelenyak, cei doi fondatori ai studioului The 6th Sense Interiors din Cluj-Napoca „o caracteristică comună a celor mai recente proiecte pe care le-am făcut este cea de curiozitate/explorare, fiecare având o direcţie tematică şi ascunzând detalii pe care nu le vezi la prima vedere”. Vă şoptim doar atât: intraţi în Joben, Enigma (Cluj Napoca), în The Abyss Club (Italia) sau în Bunker (Slovenia).

Designer sau arhitect?

Designer!

Ce înseamnă să fii designer, acum, în 2019?

Față de momentul în care am pornit, singura diferență este că, în prezent, concurența este 4-5 ori mai mare. Ce-i drept și cererea de pe piață clujeană a crescut odată cu dezvoltarea imobiliară, iar clienții au început să apeleze mult mai ușor și mai des la designeri de interior, lucru care acum 10 ani cred că era considerat un lux.

Cât de multă ajută / cât de multă strică social media și cantitatea enormă de informații pe care o poate găsi orice client, oriunde, pe net? De ce?

Pe noi, social media ne-a ajutat mult, pe o parte pentru că unele proiecte au devenit virale și ne-au adus alți clienți. Pe de altă parte, există acel gen de clienți care preferă să își facă singuri designul interior inspirându-se de pe Google sau Pinterest, unii dintre ei ajungând să contacteze un designer doar atunci când își dau seama că au pus căruța înaintea boilor și nu știu cum să mai repare unele lucruri la care nu s-au gândit.

Care sunt părțile mai puțin glam ale muncii de designer? De câte ori pe zi pune creionul în cui și își încalță cizmele de cauciuc?

Conform zicalei „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”, în majoritatea cazurilor când mergem la montajul unui proiect apar unele probleme care trebuie ajustate și gândite pe loc. Există cazuri în care trebuie să ajutăm un colaborator la montaj. Sau altele, în care un colaborator întârzie, și atunci trebuie să vedem ce măsuri putem lua pentru a termina în grafic… Credem că cel mai mult am învățat ajutând pe șantier la diverse probleme (zâmbesc): am pus leduri, am montat dulii, am vopsit, am pus dibluri, am tăiat cu flexul sau decupirul și multe, multe alte detalii tehnice pe care nu le cunoșteam până atunci.

Multe dintre proiectele dv. Sunt destinate publicului (baruri, cafenele). Care este acel element de design care trebuie să atragă un client, să își dorească să intre acolo, chiar dacă nu știu nimic despre bucătar sau barman?

Cred că o caracteristică comună a celor mai recente proiecte pe care le-am făcut este cea de curiozitate/ explorare, fiecare proiect având o direcție tematică și ascunzând detalii pe care nu le vezi la prima vedere a interioarelor. Abia după o perioadă de timp privitorul începe să distingă imaginea de ansamblu.

Unde / când spuneți „nu” (proiectelor, clientului)?

Ar trebui să învățăm din greșeli și să spunem „nu” acelor clienți care încep să negocieze mai mult de 20%; în final, ne-am dat seama că tot aceștia sunt cei care cer cele mai multe modificări și încearcă să împingă cât se poate de mult limitele bunului simț. De-a lungul timpului, am învățat să spunem „da” acelor proiecte unde avem o chimie cu clientul. Unele proiecte pot fi foarte faine, dar e important să cântărim cât la sută din acel proiect putem să aducem la viață. Știți cum este… trebuie să te gândești care e echilibrul dintre preț versus calitate.

Care a fost cel mai greu proiect făcut până acum? De ce?

Probabil că cel mai complicat proiect a fost cel de la Enigma, care s-a întins pe decursul a doi ani de zile, și pentru care a trebuit să apelăm la ingineri care să ne pună în practică ideile pe care nu le-am fi putut realiza altfel. Proiectul cuprindea 7 sculpuri cinetice, cu o mecanică complicată, care trebuia făcută la comandă cu o precizie de milimetru.

Cel mai drag proiect din Cluj-Napoca / din țară…

Nu am vrea să facem o descriminare între proiecte, toate sunt în mod egal produsul a multe ore de creație, poveste, tematică, inginerie, tehnică și unicitate. Probabil cel mai îndrăgit proiect a fost Bunker din Slovenia, la care am făcut fiecare detaliu, inclusiv mobilierul, custom made din obiecte reciclate – banchete de mașini, fotolii din butoaie sau canapelele proiectate până la cel mai mic detaliu, fără nici un produs ales din cataloage.

V-ar fi plăcut să faceți proiectul pentru….

Cred că un proiect interesant pe care nu am apucat să-l realizăm din cauza negocierilor prea strânse a fost pentru un hotel de 21 de etaje, într-un fel de parc ca Disneyland, în China, unde aveam de făcut un restaurant care ocupa etajul 20, de aproximativ 400 metri pătrați. Ar fi fost o rampă de lansare și spre piața asiatică.

Cum va arăta casa viitorului?

Aș spune mai degrabă cum n-ar arăta (zâmbesc). Cred că, deși cu toții ne-am dori o casă cât mai călduroasă, cu lemn mult, dacă nu se iau măsuri în direcția conservării mediul înconjurător și nu există grijă ca resursele naturale să nu fie epuizate…. următoarele generații vor trebui să apeleze la materialele care ar mai rămâne disponibile, iar lemnul va deveni un lux mai scump ca onixul sau alte materiale de neatins. (www.6sense.ro)

V-AR FI PLĂCUT SĂ INVENTAŢI… APARATUL DE RECICLARE A TIMPULUI.

OBIECTUL DE DESIGN PREFERAT? DESFĂCĂTORUL DE CAPACE DE BERE.

CEL MAI INUTIL OBIECT INVENTAT VREODATĂ A FOST… SEMNALIZATOARELE DE PE BMW-URI.

FOTO: RALUCA CIORNEA

Fotografiile au fost făcute la Enigma, Strada Iuliu Maniu 12, Cluj-Napoca. Mulțumim pentru sprijin!