Săptămâna Modei Couture este în plină desfăşurare, aşa că m-am gândit că este momentul oportun pentru a aduna o listă de informaţii despre acest concept, mai ales că de multe ori, termenul „haute couture” este folosit în mod eronat, pentru a descrie orice fel de ţinută spectaculoasă sau haine cu aer neconvenţional.
Iată tot ce trebuie să ştii despre haute couture:
Termenul “haute couture” se traduce literalmente prin „croitorile înaltă”, mai exact, „croitorie de lux”.
Haute couture se referă la arta de a produce în totalitate manual ţinute de lux, care sunt, graţie acestui fapt, unice, şi de asemenea, fără cusur.
Moda couture era pentru nobilimea franceză a secolului al XIX-lea, din motive de necesitate: femeile îşi achiziţionau haine de la case haute couture pentru a se asigura că cestea sunt unice, evitând astfel să se afișeze la vreun eveniment public în aceeaşi ţinută precum o altă femeie.
Acest aer de exclusivitate încă înconjoară ideea de haute couture.
Nu orice casă de modă poate produce haute couture.
În mod legal, o casă de modă se poate identifica drept label haute couture doar dacă aderă la regulile stricte impuse de Ministerul Francez de Industrie şi de Fédération Française de la Couture, du Prêt-à-Porter des Couturiers et des Créateurs de Mode.
În primul rând, casele trebuie să fie acreditate de Chambre Syndicale de la Haute Couture Parisienne. Apartenenţa se câştigă în urma unui proces de admitere riguros, însă odată obținută, asigura brandului protecţie legală, posibilitatea de a prezenţa colecţii în cadrul Săptămânilor Modei Couture de la Paris, precum şi distincţia de a-şi eticheta oficial creaţiile drept haute couture.
Brandurile care aparţin de Chambre Syndicale de la Haute Couture Parisienne trebuie să opereze în ateliere pariziene cu un minimum de 15 angajaţi full-time, să producă manual creaţii made-to-measure, şi să prezinte câte două colecţii (a minimum câte 50 look-uri) pe an (una pentru fiecare sezon), în cadrul Săptămânii Modei Couture de la Paris.
Există de asemenea case couture străine asociate. Acestea trebuie să respecte aceleaşi criterii pentru a-şi asigura apartenenţa de CSHCP.
În prezent, membrii oficiali ai Chambre Syndicale de la Haute Couture Parisienne sunt: Adeline André, Alexandre Vauthier, Alexis Mabille, Chanel, Christian Dior, Franck Sorbier, Giambattista Valli, Givenchy, Jean Paul Gaultier, Julien Fournié, Maison Margiela, Schiaparelli, Stéphane Rolland, Yiqing Yin.
Membrii asociaţi ai CSHCP sunt: Armani Privé, Atelier Versace, Elie Saab, Valentino, Viktor & Rolf.
Brandurile care în prezent nu sunt membre oficiale ale CSHC, dar care sunt invitate să participe la Săptămâna Modei Couture sunt: Aouadi, Dice Kayek, Georges Hobeika, Guo Pei, Ilja, Ralph & Russo, Ulyana Sergeenko, Zuhair Murad, J. Mendel.
Casele de bijuterie: Boucheron, Chanel Joaillerie, Chaumet, Dior Joaillerie, Van Cleef & Arpels.
Accesorii: Loulou de la Falaise, Massaro, On aura tout vu.
În medie, durata realizării unei ţinute couture pentru zi este 100 de ore. În cazul în care este vorba despre o ţinută de seară, cu broderii sau aplicaţii, realizarea ei poate dura chiar şi 700 de ore.
Nu oricine este autorizat să producă – literalmente – creaţii couture. „Les Petites Mains” („Micile mâini”) este asociaţia celor 2.200 de croitori şi croitorese care stau în spatele ţinutelor haute couture. De regulă, aceste persoane sunt foarte loiale caselor de modă pentru care lucrează, adesea petrecându-şi întreagă carieră colaborând cu un singur label.
În plus, casele de modă care produc creaţii couture colaborează cu diverse case artizanale: Maison Lemarié se ocupă de detaliile din penaj, Maison Lesage de broderii din dantelă, Massaro de pantofi, Causse de mănuşi.
Pentru că fiecare creaţie este realizată în totalitate manual (în general implicând peste 20 de persoane pentru a o produce), preţul este, binienteles, mare. Costul unei piese pentru zi se învârte în jurul a 10.000 de euro, în timp ce pentru piesele mai elaborate, pentru seară, preţurile rareori scad sub 20.000 de euro. Cu cât materialele folosite şi detaliile sunt mai preţioase şi mai dificil de procurat, preţul creşte considerabil, putând ajunge la sume de milioane de euro.
Pe lângă vedete, care (de regulă) împrumută sau primesc cadou piese couture, există o clientelă care chiar achiziţionează astfel de haine.
Publicul pentru haute couture este format în principal de clientelă din Rusia, China şi Orientul Mijlociu.
Piesele haute couture sunt uneori privite precum veritabile obiecte de artă şi sunt achiziţionate în scop de investiţie, fiind considerate piese de colecţie.
Cu toate că piesele couture au preţuri foarte ridicate, costurile de producţie sunt atât de mari încât casele de modă ies aproape mereu în pierdere din punct de vedere al profitului obţinut direct din vânzarea acestor piese.
Acest lucru, alături de abundenţa de piese prêt-à-porter realizate la standarde extrem de înalte, au făcut că pe durata anilor 1940-1990, numărul atelierelor haute couture să scadă dramatic.
Cu toate acestea, brandurile privesc business-ul haute couture drept o investiţie. „Haute couture este elementul care adaugă esenţa luxului business-urilor noastre”, spunea Bernard Arnault, CEO LVMH (conform The Telegraph). „Sumele care se pierd sunt irelevante. Colecţiile haute couture atrag atenţia. Sunt cele care te fac să ieşi în evidenţă.”
Foto: hepta.ro
CITEȘTE ȘI:
Colecțiile Haute Couture spring/summer 2017 sunt prezentate în această săptămână la Paris