Toto Dumitrescu: “Aș da oricând viața personală pentru…”

Zâmbeşte mult şi este mereu agitat, prins între repetiţii pentru film, cadre, castinguri pentru reclame, eseuri pentru şcoală, întâlniri cu prietenii şi planuri de vacanţă. Toto Dumitrescu i-a surprins plăcut pe critici în Un pas în urma serafimilor, chiar dacă n-a scăpat încă de tot de eticheta cu „fiul lui Ilie Dumitrescu”. Dar, până la urmă, tatăl lui a făcut istorie în fotbal, iar fiul, la cei 21 de ani, a fost deja nominalizat la premiile Galei Gopo. Să stăm cu ochii pe el!

Text de Alina Aliman

TOTO DUMITRESCU, de ce ești actor?

Am jucat roluri și am manipulat prin actorie încă de mic copil. Mă pot exprima cu adevărat, fără filtru, atunci când sunt în pielea altui personaj, iar felul acesta, nu sunt supus răspunderii sau justificării deoarece nu sunt eu. Pe de altă parte, sunt eu pe deplin doar atunci când joc, pentru că simt și răscolesc în mine adevăratele trăiri cu care nu mă pot confrunta nevătămat în viața de zi cu zi.

Câte spectacole / filme pregătești pentru această a doua jumătate de an?

De curând, am filmat pentru noul serial HBO România, Hackerville, care va apărea în toamnă. Despre alte proiecte, aștept încă confirmări, dar este posibil să joc în două producții de film în Bulgaria și Spania, în limba engleză. Cât despre teatru, nimic încă deși intru în anul trei de facultate la Londra, din octombrie, și voi juca în spectacole în cadrul cursului.

Spune-ne povestea spectacolului cel mai neobișnuit, cu peripeții, în care ai jucat.

Nu aș judeca ceva că fiind neobișnuit deoarece și eu sunt, la rândul meu, neobișnuit. Peripețiile cele mai mari le-am avut atunci când am filmat pentru filmul Palatul Pionierilor, regizat de Bobby Păunescu. Deoarece totul a mers strict pe improvizație și pe ghidarea oferită de regizor, am avut multe momente neprevăzute și chiar acțiuni neprevăzute care, deși nu erau neapărat de acolo, au rămas și au fost apreciate, mai târziu, în sala de cinema.

Cum îți dai seama când un spectacol nu prinde? Când un film n-are succes, dincolo de cifre?

Un spectacol „nereușit” poate fi, de fapt,  neînțeles. Orice ar fi, e bine să te adaptezi, să înveți din greșeli și să identifici sursa problemei. Îți dai seama de un eșec atunci când știi că nu ți-ai făcut treaba cu maximul potențial creativ, cu „adevăr” sau cu „frumusețe artistică”, cum ar spune Konstantin Stanislavski.

Dacă ar fi să dai și tu un rating pentru publicul din România, acesta ar fi…

Publicul din România este un public destul de educat și pretențios în apreciere și foarte selectiv. Mulțumim pentru „aplauze”!

Actor independent sau actor angajat?

Votez pentru actorul independent. Deși este bine să aparții unui grup / unei companii de actori, este bine să ai individualitatea ta pentru a-ți putea exprima la maximum creativitatea. Acum, un mare dezavantaj al independenței este că poți sa aștepți cam mult, uneori prea mult…

De ce ai accepta un rol? De ce ai refuza unul?

Aș acceptă orice rol din care aș avea de învățat. Contează foarte mult regizorul și ce poate el să te învețe și, desigur, echipa. Banii contează, desigur, însă nu faci artă pentru bani, o faci pentru libertatea de exprimare. Pentru mine, actoria este un atu care trebuie antrenat constant și nu ținut la rece. Nu e bine să te pierzi prea mult în concretul cotidian și să uiți realitatea imaginară de pe scenă sau din film.

În ce fel își pune amprenta platoul de filmare asupra vieții personale?

Îmi oferă o stabilitate și o disciplină. Aș da oricând viața personală pentru viața de platou. Ideal este să îți regăsești emoțiile din viața personală în timpul actului de creație sau al scenei așa că dorul de casă nu poate exista. În plus, în pauze, poți comunica cu toți colegii de platou de la care ai multe de învățat. Viața de platou și scena te dezinhibă și te fac mai comunicativ, mai extrovertit. Aici se pot naște prietenii și amintiri frumoase.

Cum arată toamna ta ideală?

Chiar dacă natura moare, pentru mine toamna reprezintă un nou început și îmi place să pornesc noi proiecte alături de oameni cu energie pozitivă.

O viață fără teatru & film ar fi…

Ar fi o viață tristă lipsită de imaginație, visare și speranța și probabil m-aș face pictor tot pentru a zugrăvi în culori propria mea lume…

Foto: Bálint Hajagos / The Brewery. Make-up & hairstyle: Cristina Toma & Mădălina Fediuc / Beauty District. Stilist: Amalia Dobre. Vestimentație: garderoba personală.