Maria Pitea, Mihaela David, Mălina Ionescu și Dana Păpăruz sunt nominalizatele românce la Premiile Gopo 2017, pentru „Cele mai bune costume”. Lor le aparține vestimentația din filmele Sieranevada, Miracolul din Tekir, Două lozuri, respectiv Inimi cicatrizate. (La aceeași categorie concurează și Elena Stozanova, din Bulgaria, pentru filmul Câini.) Gala Gopo va avea loc pe 21 martie, la Teatrul Național din București. Între timp, profităm de ocazie pentru a afla tot ce vrem să știm despre hainele din filmele românești ale momentului, dar și despre cine sunt creatoarele lor și ce înseamnă să fii costume designer.

MARIA PITEA

Costumele din Sieranevada

Ideea costumelor a venit destul de natural, printr-o colaborare foarte strânsă cu regizorul Cristi Puiu. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că am reuşit să spunem o poveste despre fiecare personaj și prin haine. De la profesoara care își păstrează tot timpul căciula de blană pe cap, la nepoata cu sweatshirt funky și la prietena ei aproape ca o Sleeping Beauty în colanţi cu flori… Cumva, toate datele pentru personaje pluteau undeva, noi doar le-am materializat. Fiecare are o viață a lui pe care mi-am imaginat-o în cele mai mici detalii (de la ce haine ar avea în dulap, de unde le-ar cumpăra, ce activități ar avea în viața de zi cu zi etc). Costumul nu trebuie să fie ceva formal – e un parastas de 40 de zile, deci toți sunt în negru. Greșit. Şi de aici s-au materializat toate propunerile mele de costum. Multi oameni s-au putut regăsi în situații sau replici și îmi place să cred că și costumele au avut o pondere în acest proces.

Atracția costumelor în cinematografie

Normal că voi spune: un costum bine creat este esenţial într-un film. Şi chiar cred lucrul ăsta. Atunci când poţi spune după ceva timp de la vizionarea filmului că ţi-a plăcut de un personaj și poți descrie cum arăta, munca designerului este una reuşită. Aşa cum prietenii mei îşi mai amintesc de Tatiana Iekel sau de Ilona Brezoianu. Lucrurile astea mă bucură teribil.

Veți câștiga sau nu acest Premiu Gopo?

Nu știu dacă voi câștiga. E greu să pui în balanţă munca la un costum de epocă cu cea pentru un costum contemporan, oricât de reuşite ar fi ambele. Cred sincer că, dacă aş câştiga, ar fi mai mult fiindcă oamenilor le-a plăcut filmul în sine şi tot ceea ce ţine de el.

Cine sunteți?

Împlinesc 31 de ani în curând, dar simt că, de multe ori, am mult mai puţin. Cred că îmi place lucrul ăsta. Şi mai cred că, încă de când eram mică, nesiguranţa de sine şi timiditatea mi-au accentuat şi mai tare imaginaţia. De anul ăsta mi-am propus să încerc să le mai balansez. Am părul roşcat natural şi asta îmi place. Sunt poate un pic prea pasionată de haine și de ce înseamnă ele în viața unui om. Dar nu mă văd niciodată făcând alt job.

Haine de dincolo de filme

Aici cred că aş putea să scriu un roman. Stau acum pe pat şi mă uit la dressingul meu – am un singur pulover de caşmir roz. Nu l-am purtat iarna asta, mi se pare ca arăt deghizată în el. Restul sunt numai haine negre, gri, albe, bleumarin şi lucruri în dungi. Cel mai des port adidaşi. Atât de des, încât atunci când îmi pun pantofi mă simt ca şi cum am depus un efort prea mare. Printre brand-urile mele preferate: Spalwart pentru adidaşi, Norse Project, Maison Kitsune, COS, Uniqlo, Lemaire, Carven, APC, Marni, Acne şi, nu în ultimul rând, brand-ul prietenei mele Irina Marinescu.

MIHAELA DAVID

Costumele din Miracolul din Tekir

Citind scenariul, discutând cu regizoarea Ruxandra Zenide, așa a apărut ideea, conceptul costumelor în acest film, pas cu pas, descoperire după descoperire. M-a incitat această lume plină de mister, superstiții, de legende și de credință în miracole, o lume în care personajele parcă plutesc, încețoșate. Nu mi-a fost foarte greu să întru în „pielea” (sufletul) caracterelor, să le înțeleg și apoi să le vizualizez. M-a interesat integrarea costumelor în lumea înconjurătoare prin culoare, prin textură și nu în ultimul rând prin siluetă. Culoarea pământului, a ierburilor, a nisipului, a naturii care își arată puterea se regăsește în costumele Marei, ale sătenilor, griuri și brunuri dezolante ca întreagă atmosferă în care ei trăiesc. Textura materialelor este rugoasă, ca și pământul, nu este rigidă, se pliază și integrează în costumele personajelor. Prin contrast am construit lumea Spa-ului, mult mai diferită, fluidă, colorată și „moale” în care se mișcă alte personaje cu alte dorințe și altă viziune asupra vieții, mai materială, unde dragostea este de vânzare, iar personajul Lily crede că totul se poate rezolvă cu bani chiar dacă nu crezi cu adevărat. Am urmărit atent drumul fiecărui personaj, l-am creionat în minte și am încercat ca prin costum să îi leg de atmosfera care îi înconjoară și îi influențează, construind astfel conceptul general al costumelor filmului prin înțelegerea profundă a faptului că fiecare individ în parte reprezintă o lume greu de descifrat. M-a interesat interacțiunea dintre personaje, încercând să definesc prin ținută diferențele dintre ele, dintre statutul fiecăruia. Și am încercat să integrez costumele vizual în decor și în natură pentru a servi cât mai bine povestea. Am gândit linia costumelor simplu, linear, urmărind autenticitatea, crearea unor personaje adevărate, care există și le vedem sau nu, dar care ne înconjoară. Iar în general am urmărit armonia, coeziunea vizuală și de stil. Producătorul filmului, Alex Iordăchescu, împreună cu echipa lui de producție s-au implicat mult și mi-au fost de mare ajutor, asigurându-mi condițiile necesare și în timp util a tot ceea ce am avut nevoie pe tot parcursul proiectului.

Atracția costumelor în cinematografie

Costumul sprijină temele majore ale producției cinematografice. Prin el se poate înțelege și vizualiza epoca, locul, evenimentele și anotimpurile prezente în scenariu, ajutând la completarea tabloului general al acțiunii filmului. Costumul definește personajul chiar înainte de a începe acțiunea propriu-zisă; deoarece prin el se creează și se definesc personajele veridice, povestind o călătorie emoțională a acestora de-a lungul narațiunii. Costumul afectează felul în care este perceput un personaj. În film, personajul este caracterizat de îmbrăcăminte, care aduce informații despre acesta și despre lumea în care trăiește. Costumul creează conexiuni între personaje și în timp. Costumul servește ca un semn social care denotă poziția unui individ sau a unei mase de oameni, arată profesia specifică a caracterelor prezente în scenariu. Subliniază timpii diferiți ai narațiunii prin schimbarea lui în diferite momente, prin alterarea lui, adică prin trecerea timpului.

Din punctul meu de vedere este extraordinar să poți reprezenta prin costum diferite personaje aparținând unor lumi și perioade diferite, costumul implicându-se activ în redarea caracterelor din viață. Creativitatea și imaginația îți sunt folosite la maximum și joacă un rol decisiv în realizarea ținutelor din film. Drumul de la scenariu, la ceea ce „se vede” pe ecran este un drum incitant, plin de noi experiențe și cu multe satisfacții când vezi că ideile pe care ai vrut să le exprimi prin costumele filmului ies la iveală și „se potrivesc” în narațiune, contribuie la efectul vizual echilibrat și armonios al producției cinematografice. Crearea unui concept de costum e o permanentă provocare, deoarece fiecare proiect cere altceva din partea ta, personajele se schimbă mereu și tu ai tot timpul ceva nou de realizat.

Veți câștiga sau nu acest Premiu Gopo?

Nu mă gândesc la niciuna din posibilități. Mă bucur de momentul prezent, adică de nominalizarea mea la categoria celor mai bune costume. O consider o recunoaștere a muncii mele la un film la care am lucrat cu multă plăcere alături de o echipă deosebită și talentată.

Cine sunteți?

Mă consider o persoană comunicativă, directă, îmi iubesc familia, îmi place meseria pe care o am (un mare noroc) și pun multă pasiune și muncă atunci când pregătesc un proiect. Îmi place să interacționez cu oamenii și să am noi experiențe profesionale și personale. Îmi place să „sap adânc”, să aprofundez orice informație necesară realizării oricărui proiect pe care îl am în vedere, mă documentez permanent și mă interesează tot ce se întâmplă în jurul meu. Costumele au fost dragoste la prima vedere și am continuat să lucrez mulți ani în cinematografie pe diferite poziții în cadrul departamentului de costume cu mare plăcere și dedicație. În paralel, de câțiva ani pictez, desenez și mă pasionează fotografia, prin care încerc să surprind momentul, lumina și starea. În afara proiectelor de film, activez în grupuri de artiști plastici, particip la tabere de creație și la expoziții de grup.

Haine de dincolo de filme

Îmi place să mă îmbrac lejer. În general, port îmbrăcăminte care nu mă încorsetează, prin urmare prefer hainele simple, largi și fluide. Vara mă îmbrac în in, îmi plac culorile deschise, vesele. Mă simt foarte bine în blue jeans la care asortez bluze albe sau colorate și obligatoriu o eșarfa în ton. Ca geantă, prefer rucsacul în care îmi pun tot ce am nevoie în ziua respectivă. Rucsacul este un must have.

Mălina Ionescu

Costumele din Două lozuri

Am încercat să redăm cu multă candoare viața unui orășel din sud, ușor arid, unde timpul este lăsat să curgă în ritmul său. Oamenii care îl populează au o anume detașare și lejeritate, nefiind captivii convențiilor sociale din marile orașe. Dinel, Sile și Pompiliu întruchipează tipologia fraierului, a macho-ului de gang și a funcționărașului fricos. Aparițiile episodice sunt reduse la esență, ușor îngroșate, dând o nuanță dulce-amară filmului, prin resemnarea lor naivă… prostituatele, cârciumarul, polițista, dealer-ul. Am găsit toate costumele căutând zile întregi prin second hand-uri haine care să corespundă viziunii pe care ne-o creaserăm, împreună cu regizorul Paul Negoescu, despre personaje, ceea ce a fost pe cât de complicat pe atât de amuzant. E frumos să te joci!

Atracția costumelor în cinematografie

Costumele ne spun întotdeauna ceva despre personaj, îl plasează într-un context social, istoric, ar trebui să ne ajute să înțelegem cine este și ce simte pesonajul. Poate că haina nu-l face pe om, dar sigur haina face personajul! Provocarea este să pleci de la povestea scrisă, de la personajele sale, să le ințelegi, să începi încet să ți le imaginezi, iar apoi să reușești să redai vizual ceea ce ai construit cu gândul.

Veți câștiga sau nu acest Premiu Gopo?

Greu de spus. Filmele sunt foarte diferite între ele. Cred că va fi exact decizia subiectivă a fiecărui votant.

Cine sunteți?

Un om.

Haine de dincolo de filme

Prefer hainele cu croială simplă, un pic androgină. Brand preferat: Comme des Garçons.

Dana Păpăruz

Costumele din Inimi cicatrizate

Cu regizorul Radu Jude sunt la a doua colaborare, asta înseamnă că a avut suficientă încredere în mine după Aferim! de a-mi acorda și responsabilitatea proiectului Inimi cicatrizate. Este foarte ofertant să lucrezi alături de el, proiectele în care s-a implicat nu au fost deloc banale, mi-au oferit șansa să mă exprim, m-au responsabilizat mult și m-au împins înainte, m-au obligat (în sensul cel mai bun) să mă documentez și să vreau să aprofundez perioadele epocii respective. Orice inspirație vine după o perioadă de studiu. Picasso spunea, parcă: Inspirația vine, dar trebuie să te găsească muncind! Și avea dreptate!

Așa că mai întâi a fost o minuțioasă documentare, dar și un dialog cu regizorul pe marginea fiecărui personaj, pe marginea importanței anumitor elemente vestimentare, dar și a ansamblului. Iar perioada interbelică abundă de aceste detalii pline de farmec, perioadă care începe prin decorsetarea femeii după anii ’20; arta în general ia direcții avangardiste, iar acest lucru se reflectă și în moda vestimentară. Moda s-a aflat într-o relație reciproc avantajoasă cu mișcarea suprarealistă din artă (fondată în 1924), bazată pe o înclinație comună pentru fantezie și alterarea formelor. Acest lucru era mereu evidențiat în modul în care erau aranjate vitrinele, în fotografia de modă și publicitate, la sfârșitul anilor 1930.

Atracția costumelor în cinematografie

Costumele joacă un rol extrem de important într-o producție de film. După text, alături de micile obiecte, ele sunt primele lucruri de care ajută actorul sau care îl pot încurca dacă nu s-au găsit soluțiile cele mai avantajoase pentru el. Costumele pot întregi imaginea unui personaj sau îl pot să dispară. Tocmai de aceea rolul costum designerului este de a veni în ajutorul regizorului în conturarea poveștii lui, a personajelor acelei producții.

Veți câștiga sau nu acest Premiu Gopo?

Nu știu dacă eu voi fi câștigătoarea. Aștept ca votanții să își exprime opțiunea lor, mă voi lăsa și eu surprinsă de ceea ce va aduce seara Premiilor Gopo. Faptul că anul acesta este unul plin de filme bune este marele câștig al cinematografiei românești. Dacă munca mea a fost apreciată, voi câștiga, dacă nu, data viitoare voi face mai bine. Asta e partea frumoasă, poți începe un nou proiect, când unul se încheie, cu prospețime și dorință de autodepășire.

Cine sunteți?

Cine sunt? O persoană care face ceea ce îi place și este mulțumită și recunoscătoare acestei șanse. Background-ul meu profesional este unul artistic, fiind absolventă a secției de scenografie a Liceului de Artă Constanța, cât și a Universității de Artă București, tot secția de scenografie. Cu alte cuvinte, având în vedere că la fiecare proiect mai afli câte ceva nou, tot învăț meseria asta de cel puțin 25 ani. Și sper ca vor fi mulți ani înainte în care voi fi implicată în proiecte interesante.

Haine de dincolo de filme

În ceea ce mă privește, îmi plac hainele potrivite la momentul potrivit. Mare parte din timp sunt nevoită sa mă îmbrac cât se poate de comod și practic. Însă îmi place să am din când în când ocazia să creez și câte ceva pentru mine, pe sufletul meu, mai ales dacă un anumit eveniment cere acest lucru. De obicei, acestea sunt foarte diferite în funcție de starea mea, de evoluția mea. Îmi plac detaliile, fiind pasionată de broderie, pictură pe materiale și tot ceea ce se poate face altfel decât industrial, mecanic, cu alte cuvinte haine care spun o poveste, create manual.

Foto sus: Ivana Mladenovic, în Inimi cicatrizate