Ce înseamnă o relație sănătoasă? Cum arată un cuplu în care celor doi le este bine? Cum recunoaștem dacă suntem în locul potrivit, alături de omul potrivit? Cum se simt oamenii într-o poveste de iubire adevărată?

Sunt câteva întrebări esențiale și reale, la care merită să ne gândim cu toții, indiferent că ne-am afla într-o relație de lungă durată, că am fi singuri sau că tocmai ne-am lăsat purtați de mirajul îndrăgostirii romantice.

Nevoia de a fi văzut, auzit, simțit de către o altă ființă face parte din condiția umană universală, este indiscutabilă și nu ar trebui să fie negociată între doi oameni care pretind că se iubesc sau care aleg să-și parcurgă împreună călătoria numită viață. Pornind de la această viziune asupra unei relații și bazându-mă pe observațiile din cabinetul meu de psihoterapie, sunt de părere că noi „știm“ că suntem în locul potrivit și alături de omul potrivit atunci când spațiul dintre noi este definit de siguranță, respect și bunăvoință. Mai exact, atunci când: eu pot să fiu eu, tu poți să fii tu și noi putem să fim noi. Este acea situație în care nu te trezești și nici nu trăiești, zi de zi, cu frica permanentă că nu ești suficient de bun pentru jumătatea ta de cuplu, că trebuie să faci transformări radicale pentru a merita aprecierea și înțelegerea celuilalt ori că, dacă nu te porți într-un mod anume, vei fi abandonat sau respins. Am putea conchide că posibilitatea de a fi tu însuți într-o relație aduce în discuție acel ideal despre care vorbim uneori și a cărui esență este conținută în conceptul de iubire necondiționată. Dincolo de ideal, în viața reală, acest concept se traduce prin „iubire deplină“. Datorită ei, suntem înțeleși ca ființe umane imperfecte și acceptați așa cum suntem, iar astfel ajungem să simțim siguranța bazală, vitală fiecărui om și fără de care nu putem crește – pentru a ne atinge țelurile și a ne transforma visurile în realitate.

Și tot din conturarea unei relații sănătoase fac parte și pornirile firești de explorare, diferențiere și individualizare, ce definesc nevoia noastră de creștere. Atunci când amândoi simțim că eu pot să cresc, tu poți să crești și noi împreună, de asemenea, putem să creștem.

Am putea conchide că ceea ce face ca o relație să fie hrănitoare psihologic și spiritual este surprinzător de simplu, deoarece este vorba despre „conectare“ și „libertate“. Desigur că, dacă îndrăznim să analizăm în profunzime aceste concepte, putem descoperi și factorii care ne complică puțin viața. Vrem să fim înțeleși și acceptați, să ne putem exprima liber (să pot fi eu și să poți fi tu), dar cu adevărat niciunul dintre noi nu știe foarte bine cine este, deoarece descoperirea de sine este un proces de-o viață. Și chiar dacă nu știm exact cine suntem, chiar dacă nu am ajuns încă la sinele nostru real, noi toți simțim povara unor interdicții de a fi noi înșine. Noi toți recunoaștem gustul amar al rușinii și al judecăților venite din direcția partenerului de viață. Știm ce înseamnă să mergi ca pe cioburi sau să trăiești cu sabia lui Damocles deasupra capului. În acest caz, „libertatea“ se referă la privilegiul de-a avea un partener care să nu ne limiteze în procesul personal de descoperire a sinelui, iar „conectarea“ implică disponibilitatea celuilalt față de nevoile noastre emoționale și psihologice.

Relația sănătoasă este clădită pe pilonii reciprocității: îi oferim persoanei de lângă noi încrederea și libertatea pe care noi înșine le așteptăm sau le pretindem de la celălalt. Și ne străduim să-l acceptăm așa cum este, fără să purtăm nesfârșite lupte pentru putere, prin care să-l transformăm într-o lebădă neagră. Unele studii sofisticate din psihologia relațională – cum sunt cele realizate de Julie și John Gottman de la Universitatea Washington din Seattle – subliniază clar și fără urme de îndoială că partenerii fericiți au descoperit un proces prin care ei reușesc să împiedice avalanșa de gânduri sau emoții negative pe care le au unii față de alții (ce există invariabil în fiecare persoană) și să le protejeze pe cele pozitive. În loc să cultive o atmosferă ostilă și intolerantă, aceștia își recunosc și respectă unul altuia nevoile. Iar această atitudine pozitivă ne satisface atât nevoia de siguranță și conectare, cât și tendința intrinsecă de libertate și creștere. A-l vedea și accepta pe celălalt înseamnă a ne conștientiza proiecțiile și fanteziile despre cum „trebuie“ să fie partenerul nostru și, în același timp, înseamnă a ne elibera de sub povara neîndestulării și a alege intenționat, zi de zi, să ne concentrăm pe cine este celălalt cu adevărat.

Ce înseamnă libertatea de a fi NOI? Fiecare diadă relațională se clădește și pe o serie de valori și interese comune. Primul pas este ca fiecare dintre noi să-și identifice valorile individuale. Iar al doilea, să le căutăm pe cele care sunt comune și care ne oferă starea de uniune, dincolo de unicitatea personală. O relație sănătoasă este definită de acceptarea și integrarea diferențelor, spune și dr. Daniel Siegel, expert în neurobiologie interpersonală la UCLA. Unele diferențe sunt mai puțin importante, în timp ce altele sunt decisive. Din prima categorie ar putea face parte preferința pentru o anumită mâncare, obiceiul de a nu înșuruba capacul pe tubul cu pastă de dinți sau locul de unde alegem să ne facem cumpărăturile. În timp ce din a doua categorie fac parte diferențele care pot fi integrate doar printr-un efort asumat: hotărârea de a avea copii sau nu, limitele pe care le impunem membrilor din familiile de origine, libertatea de a filtra sau de a avea escapade amoroase ori investițiile financiare ale familiei.

Experiențele comune sunt surse de dezvoltare și creștere, iar o bună parte dintre acestea sunt posibile doar grație relației de cuplu. Ne putem simți bine singuri privind cerul înstelat, dar ne putem amplifica starea atunci când lângă noi se află ființa iubită, alături de care privim spre întregul Univers, gătim, ne creionăm ziua sau descoperim cotloanele intimității erotice. Acest „noi“ aduce un plus de valoare vieții și ne ajută să descoperim mai ușor sensul existenței noastre pe această planetă.

Interesele comune sunt contexte de conectare și de creștere în același timp, sudează legătura invizibilă dintre cei doi și sporesc încrederea și siguranța. Și în acest caz, contează nu atât atingerea tuturor rezultatelor (adică destinația), cât drumul pe care-l parcurgem în doi.

Intimitatea presupune să avem o relație de iubire cu o altă persoană, în cadrul căreia fiecare partener să ofere și să primească respect, validare, înțelegere și disponibilitate, dar și un sentiment de valorizare emoțională, intelectuală și fizică. Cu cât suntem mai dispuși să dăruim și să acceptăm, cu atât mai mult cultivăm intimitatea.

Relația sănătoasă nu este definită de lupta pentru putere, ci de o luptă conștientă și asumată pentru iubire. Cei doi nu trebuie să gândească și să simtă la fel, este suficient să-și dorească în fiecare dimineață ca și în seara următoare să adoarmă împreună, unul în brațele celuilalt. Și mai cred că, într-o relație sănătoasă, nu se va încheia fiecare act sexual cu un orgasm stelar, dar în mod cert va permite împărtășirea și explorarea împreună a fanteziilor erotice.

Text de GÁSPÁR GYÖRGY– psiholog clinician, psihoterapeut relațional