Tudor Aaron Istodor este actorul român care va participa în acest an la programul Berlin Shooting Stars, în cadrul celei de-a 67-a ediții a Festivalului de Film de la Berlin. Așadar, între 9 și 19 februarie, Istodor va fi la Berlin. Dar până atunci, la București, va avea loc premiera filmului Fixeur, în regia lui Adrian Sitaru, în care îl vom vedea în rolul protagonistului – un jurnalist pe cale să-i ia un interviu unei prostituate minore, expatriată din Franța. Dincolo de film, Tudor Istodor e pe scenă, la Teatrul Evreiesc, la Godot Cafe-Teatru, la Teatrul de Artă, la Național… Când nu are nimic de făcut, se uită la filme cu iubita lui. În aceste zile, ca tot omul, dă și el zăpada cu lopata. Altfel, dacă îl întrebi de primul oraș pe care îl asociază cu teatrul și cu filmul, o să aleagă New York-ul. Iată!

Next destination: Berlin Shooting Stars
Am primit vestea cu emoții mari. De fapt, mint. Am fost propus, m-am bucurat foarte mult, așteptam cu emoții vestea și, la un moment dat, am zis „Ia să nu mă mai gândesc dacă voi fi selectat sau nu. Ce mi-e scris, o să se întâmple”. Și în momentul în care nu m-am mai gândit, poc, a venit și email-ul din care am aflat că am fost selectat de către juriu. Câteodată lucrurile se întâmplă când te aștepți mai puțin. Oricum, am fost super bucuros.

Despre Fixeur (foto sus) și Franța prostituatelor
Sincer și lipsit de orice modestie, îmi place foarte mult filmul. Încă de când am citit scenariul mi-a plăcut foarte mult, e un subiect care mă interesează, și deși plot-ul principal este încercarea de a face un interviu cu o prostituată minoră, expatriată, filmul vorbește despre mult mai mult de atât. Personajul meu e pe la 30 de ani, nici băiat, nici bărbat, încă vrei să te afirmi, încă greșești. Și trăiește o experiență care îi dă peste cap toate convingerile. Mi-au plăcut mult filmele lui Adrian Sitaru și mi-a plăcut subtilitatea cu care abordează subiectele și temele despre care vorbește în spatele acțiunii. La filmări m-am simțit excelent, am avut o echipă foarte mișto. Și ăsta e un plus imens. Evident, contează rezultatul final, dar parcă e de cinci ori mai bine când vezi filmul, îți place, îți aduci aminte cu bucurie de zilele de filmare, când ai lucrat cu bucurie, nu cu stres.

Brooklyn. Băiatul din Brooklyn
În primul rând, la baza spectacolului e un text minunat, de Donald Margulies. Este vorba despre un scriitor care a avut numai insuccese și acum a scris un roman care, brusc, e bestseller, Hollywood-ul îl cumpără pentru a face un film, îl angajează să scrie scenariul după propriul roman… Toate sunt pe Everest. Dar în același timp tatăl său e în spital, grav bolnav, soția divorțează, deci două extreme. Cum reușești să gestionezi asta cred că e o problemă universală. Am lucrat foarte bine cu Cristi Juncu, am mai lucrat cu el. E un regizor care iubește actorul, care lucrează cu actorul și se lasă pe el în spate. Când văd spectacolele lui, nu există virtuozități gratuite, doar actori care sunt foarte buni și situații mișto. Deci dacă vreți să vedeți un spectacol cu… oameni, haideți! Textul e scris pe mai multe scene, în fiecare scenă eu mă întâlnesc cu alt personaj. Provocarea a fost ultima scenă.

O destinație atipică: Carpathian Garden
Un two men show scris de Radu Iacoban, o comedie cu personaje tipice românești, adică: un parcagiu de centrul vechi, preotul, starul de filme porno, mogulul de presă etc. Și ce e cel mai frumos e că fiecare personaj spune cumva de ce iubește el țărișoara noastră. Evident, fiecare are versiunea lui, de aici și umorul. N-am vrut să facem teatru social, politic, comedie. Am vrut să spunem niște povești, cât putem de sincer.

Făt-Frumos din Happy End
Happy End este o comedie despre o fată care își caută soț. Și tot nu găsește. Fata e Raluca Aprodu, iar eu joc șase personaje (pretendenți, posibili soți), dar de fiecare dată ceva se întâmplă și fata trebuie să mai caute soț. Nu vreau să spun ce se întâmplă ca să nu stric surpriza, dar e diferit de fiecare dată. E o comedie, însă vorbește despre niște probleme adevărate și cred că fiecare din spectatori se regăsește în ceva din piesa asta. Poate mai mult într-un personaj sau în altul, pentru că e de fapt despre bărbat și femeie. Autorul piesei, Zsolt Pozsgai, a scris piesa pentru doi actori, un bărbat și o femeie, deși sunt mai multe personaje. Regia a făcut-o Alex Bogdan, cu care ne-am înțeles minunat, ne-a dat și libertate și a venit cu propuneri foarte bune. Încă ne vedem înainte de fiecare spectacol și Alex ne mai spune niște indicații de regie sau doar ne dă energie bună pentru spectacol. Ce mai, o bucurie!

Într-o nu știu care iarnă sau celelalte spectacole în care te vedem în iarna asta
Regele Lear la Teatrul Național, În vizită la domnul Green la Teatrul Evreiesc, Voyeur la Teatrul de Artă.

Timp liber în București sau ce faci când nu ai nimic de făcut
Mă uit la filme cu Raluca (n.r.: Raluca Aprodu), mă văd cu prietenii, chestii banale. Și acum dau zăpada cu lopata (râde).

Prima călătorie din viața ta
La Maderat, un sat aproape de Arad. La străbunica.

O stradă pe care te-ai întoarce oricând
Iancului și Vatra Luminoasă. Copilărie.

Cafeneaua preferată din lume
Nu am. Știu că e clișeu, dar depinde cu cine ești. Dacă ești cu cine trebuie, și cafeaua proastă e genială.

Cărțile din bagaj
M-ai prins. E cam aceeași carte din ultimele două, ca să nu zic trei bagaje. Gata, mă pun pe citit!

Recomandarea actorului: un oraș de oriunde pe care îl asociezi cu filmul sau cu teatrul și pe care l-ai recomanda și altora
New York. Are legătură cu tot: teatru, film, muzică, dans, mâncare, tot. M-aș întoarce de 1.000 de ori.