Număr pe degete serialele la care m-am uitat de-a lungul anilor. Sex and the City, Gilmore Girls, Grey‘s Anatomy și puțin Beverly Hills în copilărie. Am ocolit producții importante de gen, cărora nici măcar nu le știu numele, fără să-mi pese. Nu am luat niciodată parte la discuțiile despre seriale, neștiind despre ce e vorba, și nu am scris niciodată despre niciun serial. De ce am ales eu să stau departe de producțiile construite pe episoade? N-aș ști de ce, poate pentru că mereu mi s-a părut că dau, în felul lor, dependență și deja celelalte vicii îmi umpleau tot timpul – țigările, cărțile… Și iată-mă într-o seară de duminică, ținând în brațe un uriaș bol de popcorn, prinsă în dilemele unei fete cu față rotundă și ochi mari.
Dory pare normalitatea întruchipată. Este tânără, deloc ca scoasă din cutie, are păr buclat, un job nesatisfăcător, un iubit care ai zice că e dispus să facă orice pentru ea, deși nu nimerește niciodată ce ar trebui să facă, și un grup restrâns de prieteni în care întâlnești tot felul de tipologii – blonda drăguță care gândește puțin și vorbește mult, se visează star și te duce cu gândul la o Marilyn Monroe a zilelor noastre, sau prietenul gay care trăiește sănătos, face yoga și dă party-uri de ținut minte. În tot acest anturaj, Dory are mofturile ei, minore, dar care adunate ar da o sumă frumoasă. Bineînțeles că nu e cine știe ce de capul ei – de aici și farmecul fetei care pică interviurile de angajare, își întreabă fostul iubit de ce a fost cândva îndrăgostit de ea, adună haine pentru a le oferi săracilor sau țipă în plină stradă la iubitul ei de acum să tacă odată. Și pentru că, iată, pare să nu aibă niciun rost, Dory se agață de dispariția misterioasă a unei foste colege de liceu. Chantal, căci acesta este numele dispărutei, după ce studiase artele frumoase și scrisese chiar și un volum de versuri, dispare pentru totdeauna într-o zi oarecare. Chipul ei este acum pe afișe care împânzesc orașul, poliția îi găsește într-o noapte bluza pătată de sânge și toți o cred moartă. Nu însă și Dory. Deși nu pare să le fi legat vreodată o prietenie adevărată, aceasta va face un scop în sine din a-și căuta colega despre care acum se spune că ar fi moartă. Însă în timp ce fetei i se declara decesul, Dory o vede într-un restaurant chinezesc, un restaurant din cartierul în care locuiește fostul ei iubit (v-am zis ce căuta acolo), dar înainte să ajungă la ea Chantal fuge lăsând în urmă doar o carte cu coperte roșii, cartonate, în care a subliniat pasaje despre cum nu adevărul este ceea ce contează, ci căutarea lui. Iar ea, Dory, va porni în căutarea acestui adevăr – adevărul despre Chantal. Oricum nu are altceva mai bun de făcut.
Va merge la poliție, va spune că a văzut-o, deși până atunci nu o mai văzuse de șase ani, polițistul va nota totul plictisit și o va trimite la plimbare, cum se întâmplă de obicei în astfel de cazuri, și atunci Dory va face o criză și-l va trimite la rândul ei să împuște adolescenți negri, pentru că e tot ce poate face, apoi va plânge singură în baie și acolo va întâlni o femeie ciudată care și ea a văzut-o pe Chantal după ce aceasta fusese declarată moartă, iar femeia aceea stranie, care se dă drept agent imobiliar, poate că o va atrage într-o capcană, îi va induce senzația că sunt urmărite, o va urmări la rândul ei într-un tren de noapte și va veni să o smulgă de la un party, și aici încep, de fapt, căutările misterioase.
Dincolo de toate astea, The Search Party te atrage într-o zonă în care te întrebi cât de frustrat ești tu însuți cu tot ce ți se întâmplă (joburi, iubiți) sau cine te-ar căuta dacă într-o zi ai dispărea. Vei râde apoi pentru că te întrebi astfel de lucruri, iar faptul că vei râde nu e rău deloc. Să urmărești într-o seară de weekend un serial care te duce în lumea unei fete normale care încearcă să-și facă mai interesant cotidianul pornind pe urmele unei dispărute e un lucru obișnuit. Cu o singură excepție, totul e obișnuit aici. Avem deja o dispariție misterioasă în poveste, nu e loc de exagerări. Restul pare desprins din lumea noastră de azi în care ne plictisim ușor și atunci de ce nu ne-am agăța de câteva întâmplări care promit o poveste spectaculoasă. La urma urmei, tu ce-ai face dacă ai avea un job de doi lei, un iubit departe de a fi un don juan aventuros și câțiva prieteni mult prea prinși de viețile lor? Și ar mai fi ceva: dacă Chantal nu a murit, de ce să fi dispărut așa? Un astfel de serial e ca un puzzle de care odată ce te-ai apucat vei vrea să pui toate piesele cap la cap.
Căutări misterioase / The Search Party este o comedie neagră care o aduce în rolul principal pe Alia Shawkat (Situație de criză). Cu un scenariu scris și regizat de Sarah-Violet Bliss și Charles Rogers, serialul poate fi urmărit în această primăvară, în fiecare duminică, de la 21:05, la TNT.