Alexandra Nechită este fetița care la 8 ani a avut prima expoziție de pictură, cucerind lumea artei mondiale, fiind numită pe vremea aceea micuța Picasso.

Deși locuiește la Los Angeles de când avea 2 ani, vorbește limbă română absolut perfect, chiar și în scris, povestindu-mi că „nu se poate altfel”. Cum vine asta…?

Tatăl ei s-a refugiat în Statele Unite pe vremea comuniștilor, chiar în momentul în care mama ei era însărcinată cu Alexandra, pentru a le oferi o viață mult mai bună. Timp de 2 ani, mama Alexandrei a trimis în fiecare zi scrisori pentru a li se aproba și ei și fiicei sale plecarea, iar când Alexandra a împlinit vârsta de doi ani, locuia deja împreună cu părinții săi în Los Angeles.

A plecat și bunica ei după scurt timp din România, iar, de atunci, zice ea, în casă se vorbește doar românește. Inclusiv cu fiica ei, care are doar doi ani , vorbește românește.

Îi place foarte mult România și, deși nu s-ar întoarce pentru totdeauna, de fiecare data o vizitează cu mare drag și apreciere.

Mi-a povestit cum mama ei a crezut că are probleme de adaptare pentru că de la doi ani a început să deseneze și să nu vrea să facă nimic altceva. Când a început școala, învățătoarea i-a spus mamei ei același lucru, aceasta realizând că singura variantă era să o invite acasă să vadă cele peste 50 de lucrări ale Alexandrei, la doar 7 ani.

Învățatoarea a fost cea care le-a spus părinților că acest copil nu este unul neadaptat, ci un geniu,că biblioteca din Los Angeles organizează galerii pentru oameni necunoscuți, și ca Alexandra trebuie să ajungă acolo. Zis și făcut, iar Alexandra a avut primul tablou vândut acolo, în anul 1994, pentru suma de 50 de dolari.

Veți spune, sigur, că fiecare copil desează. Numai că Alexandra desenă la un alt nivel. La Los Angeles, părinții au dus-o pe Alexandra o expoziție a lui Picasso, iar un lucru pe care îl povestește mamă ei tot timpul cu drag este că atunci când Alexandra a văzut desenele lui, a zis „mami, uite, domnul asta deseaza că mine”. Într-adevăr, stilul Alexandrei de la doar câțiva ani era cubist, urmând să fie descoperită de toate televiziunile din America și nu numai.

Cel mai frumos lucru pe care mi l-a spus în timpul interviului a fost acela că ea împreună cu părinții ei formează o echipă. „Noi suntem o echipă. Eu fără ei nu aș fi ajuns aici, m-au încurajat și tot timpul m-au lăsat să fac doar ce am vrut eu, m-au lăsat liberă”.

Adevărul este că Alexandra a fost omul potrivit la locul potrivit, desigur, cu talentul înnăscut. Este una dintre cele mai vesele și mai binedispuse femei pe care le-am întâlnit, și sunt fericită că a acceptat invitația mea la Look who’s driving! .

Alexandra, îți mulțumim pentru tot și sperăm să ne mai vizitezi cât de curând!