În cel de-al doilea episod de “Look who’s driving” am stat de vorbă, pe bancheta din spate a mașinii, cu Anca Nuță, director de marketing și comunicare într-o instituție financiar-bancară din România, care mi-a explicat cât de important este să faci ceea ce îți place și să lucrezi cu oamenii care îți oferă încredere.

Am sperat până în ultimul moment că vom avea câteva minute în plus să mai povestim și despre alte lucruri în afara întrebărilor pre-stabilite. Am programat întâlnirea cu Anca între două ședințe de-ale ei, așa că am profitat la maxim de cele cinci minute pe care le-am făcut cu mașina până la următoarea ei întâlnire, după ce am terminat de filmat.

Cum a ajuns în această poziție la locul ei de muncă, deși este foarte tânără? Acesta a fost primul lucru la care m-am gândit când am văzut-o. „Aici lucrez de 13 ani. Știu. Este enorm, dar nu m-am plictisit nicio secundă. Să îți spun ceva: cel mai important într-un loc de muncă este șeful tău. Dacă te înțelegi bine cu el, atunci poți muta munții din loc.” Și ea chiar asta a făcut. A pledat pentru contopirea marketingului și al PR-ului la compania la care lucrează, pentru că, spune ea „Nu există unul fără celalalt”.

Am fost curioasă să aflu dacă facultatea a împins-o în acest domeniu. Răspunsul a fost rapid: „Nu. Am făcut Facultatea de Drept, fără nicio legătură cu ceea ce fac acum. În ultimul an de facultate știam că nu acesta este domeniul în care vreau să profesez și, pentru că vorbeam foarte bine în engleză, m-am angajat în departamentul de comunicare al băncii la care lucrez și acum. În 2002 nu știam ce înseamnă PR, dar ușor-ușor am învățat și am avansat pentru că oamenii au văzut după doar șase luni că pot mai mult. După cinci ani am ajuns să mă ocup de tot înseamnă evenimente și parteneriate sociale, culturale, educaționale, sportive și artistice pe zona de corporate.” Și, pentru că tot venise vorba de studii, mi-a spus că acum doi ani a absolvit un MBA în Creative Leadership, care a avut cinci module pe trei continente diferite: la Berlin,Tokyo, Shanghai, New York și San Francisco. I-a plăcut că a și învățat, a călătorit și și-a făcut prieteni peste tot în lume.

La o străduță de parcurs până să ajungem la destinație i-am remarcat broșa. „După cum vezi, nu mă îmbrac în cămăși și costume negre. De fapt, am o mică obsesie pentru originalitate, toate hainele pe care le am îmi doresc să fie unice.” „Sunt pasionată de artă”, îmi spune ea când ajungem la sediul central al băncii la care lucrează, în timp ce eu admir expoziția din recepție. „Simt că mă eliberează și tocmai din acest motiv am și un blog în care scriu despre artă și PR.”