Vinyls are back! Scurt ghid al proaspătului colecţionar de viniluri

De ce merită să uiţi de CD-uri şi să te apuci de colecţionat viniluri, cum ai grijă de aceste sensibile bijuterii analog, trucuri pentru a nu-ţi lua ţeapă la cumpărare, dar şi alte ponturi de cunoscător, toate acestea şi câteva alte şirelicuri ȋţi sunt servite pe tavă ceva mai jos.

De ce să dai cu CD-ul de pământ sau de ce digitalul nu poate lua faţa analogului

Sunt sigură că mulţi se ȋntreabă dacă această febră a vinilurilor este doar un ifos al momentului sau un trend care are potenţial de a fi the next big thing ȋn domeniul muzical. De aceea, voi ȋncepe prin a explica simplu de ce, dacă ar fi o persoană, un CD ar putea doar să şteargă praful de pe pantofii negri şi lăcuiţi ai vinilului. Faptul că un CD are cu mult mai multe melodii decât un vinil (cam 10 versus peste 20 de melodii) ȋnseamnă că micul disc conţine track-uri ȋntr-un format audio compresat şi că pe „drumul” compresării s-au pierdut detalii de sunet.

Pe şleau, a asculta o melodie de prin anii ’70 (când se făcea muzică folosindu-se multe efecte speciale auditive subtile) de pe un CD este ca şi cum ai alege dintr-o cutie cu bomboane pe aceea care nu are nici un gust ȋn loc să te delectezi cu una din ciocolată premium şi cu cireaşă ȋn mijloc. Nu mă crezi? Roagă acel prieten care te bate la cap cu vinilurile să pună Wish You Were Here a celor de la Pink Floyd la pick-up, apoi ascultă cu atenţie melodia de pe un CD ediţie specială, de pe Spotify sau de unde doreşti. Doar aşa ȋţi vei da seama ce festin muzical ai pierdut până acum.

Ce trebuie să ştii despre viniluri

Vechi sau nou? Ȋn primul rând află că nu toate vinilurile sunt la fel, ȋn sensul ȋn care nu toate au sunet analog, adică „de ăla bunu” care se făcea pe vremuri, ci pot fi ediţii noi care presupun transpunerea pe vinil a sunetelor ȋn format digital. Cum ȋţi dai seama? Ȋn cel mai bun caz ar trebui să scrie pe spatele copertei („jacket” ȋn slangul vinilomanilor) dacă melodiile provin de pe masterul analog (masterul este prima ȋnregistrare a band-ului pe vinil). Dacă nu scrie şi e un vinil nou, cel mai probabil ai ȋn mână o versiune cu sunet digital, dar de o mult mai bună calitate decât un CD.

Ca să nu ai bătăi de cap, alege ediţiile noi „Music on Vinyl”, acestea sunt de calitate şi de cele mai multe ori sunt transpuneri ale master-ului analog.

Pe de altă parte, investiţia ȋntr-un vinil vechi merită doar dacă eşti fanul muzicii care are „complicaţii” (multe detalii de sunet) precum cea care se făcea prin anii ’70, dar şi jazz, blues, clasică sau cea creată de band-uri experimentale. Mai exact, The Who, Pink Floyd, Beatles, Coltrane, Nina Simone sau Mozart sunt artişti care pot fi redescoperiţi ȋn vinil, dar acesta nu este şi cazul celor mai multe trupe pop. Nu spun că pop-ul nu este muzică bună, ci doar că are mai puţine detalii sonore şi că nu merită să arunci banii pe fereastră pe o ediţie veche.

Dimensiuni şi tipuri de viniluri. Există două standarde: formatul LP (long playing) de 12 inci (30 cm) cu 33⅓  rpm (repetiţii pe minut sau viteza la care sunt redate melodiile) şi formatul „single”, de 7 inci (17,5 cm) şi cu 45 rpm. Apropo, este important să ştii viteza la care se ascultă vinilul pentru că va trebui s-o setezi pe pick-up. Dar asta nu ȋnseamnă că nu există şi variaţii de tot felul ȋn ceea ce priveşte viteza de redare sau dimensiunile unui vinil, dar sunt destul de multe şi nu are rost să­-ţi baţi capul cu ele la ȋnceput, le vei descoperi pe parcurs.

Lăsaţi culorile să vină la mine. Ȋn general, primele o mie de copii ale unei ediţii sunt produse ȋn diferite culori, dar se lansează şi viniluri limited edition cu fotografii imprimate pe disc, acestea făcând deliciul publicului care se bate pentru a pune mâna pe asemenea bijuterii. De asemenea, există ediţii speciale cu viniluri grele, de 180 grame, care vor suna foarte bine pentru că nu se vor balansa pe platoul pick-upului.

De ce acelaşi album poate avea diferite preţuri? Totul depinde de ediţie, adică de anul ȋn care a fost produs vinilul, şi de ţara ȋn care a fost produs, top 4 fiind: Japonia (cele mai bune ediţii, cele mai scumpe viniluri), Marea Britanie, Germania şi Olanda. Toate aceste informaţii pot fi găsite pe jacket sau direct pe vinil. Ca nu cumva să-ţi iei ţeapă cumpărând un vinil-făcătură, adică unul realizat fără licenţă, deci ilegal şi care ȋn slangul vinilomanilor se numeşte bootleg, verifică anul şi ţara ȋn care a fost produs şi codul ediţiei pe site-ul discogs.com.

Ce pick-up să cumperi aka spune „nu” valijoalelor

Cum pasiunea pentru viniluri s-a transformat ȋn unul dintre cele mai puternice trenduri la nivel mondial, producătorii s-au grăbit să scoată pe piaţă tot felul de de pick-up-uri, majoritatea lăudându-se cu un design care ia ochii şi care ascunde o calitate ȋndoielnică a aparatului. Acesta este şi cazul valijoalelor cu pick-up integrat (mda, ştiu că­-ţi plac) dar şi a multor alte modele care vin la preţuri mici şi cu un ambalaj atrăgător. Adevărul este că, atunci când vine vorba de sunet, trebuie să iei ȋn calcul mai ȋntâi calitatea la care un pick-up ȋl poate reda şi abia apoi felul ȋn care arată device-ul.

Să-ţi explic cum stă treaba cu „valijoarele” de tipul Crosley… Ele sunt o copie a celor care erau produse ȋn masă prin anii ’50 pentru primele viniluri care erau de 7 inci şi veneau cu câte două, hai trei melodii, de acolo şi denumirea de single. Dar de atunci a apărut vinilul mare, de 12 inci, pe care valijoara nu-l poate reda decât cu mari dificultăţi pentru că platoul este prea mic, aşa că discul va fi dezechilibrat.

Nu-ţi spun ce „barca pe valuri” va face un pick-up micuţ cu un vinil ediţie specială grea, de 180 de grame… Ȋn concluzie, cumpără­-ţi un pick-up greu, stabil şi mai scumpuţ (de la 1.500 lei ȋn sus) care să nu balanseze discul şi care să aibă o capsulă care să citească bine discurile (capsula se află la capătul braţului care se mişcă deasupra discului şi „citeşte” informaţia).

Ai trei sugestii de pick-up-uri selectate ȋn funcţie de preţ pentru ca să ai de unde alege indiferent de buget (de sus – pick-up roșu Thorens TD209, 4.500lei, pick-up pictat Rega RP1 Union Flag Edition, 1.800 lei, pick-up negru Music Hall USB-1, 1.400 lei. Boxe – de sus – roșii, Scandyna The Drop, 850lei, negre, Harman Kardon Aura, 1.900lei)

Nu uita că atunci când ȋţi cumperi un pick-up ai nevoie de cele mai multe ori şi de un amplificator şi de câteva cabluri, aşa că ȋntreabă de ele ȋn magazin. De asemenea, pick-up-ul va fi conectat la un sistem de boxe pe care cel mai probabil ȋl ai deja, dacă nu, aruncă un ochi pe sugestiile de mai jos.

Horror-ul zgârieturilor şi cum identifici un vinil bun

Cel mai probabil, ȋţi vei cumpăra vinilurile din magazine specializate, dar te va tenta cu siguranţă să dai o raită şi pe la târgurile din Germania sau Olanda şi bine faci pentru că vei da peste super-oferte, rarităţi şi vei putea conversa cu alţi fraţi şi surori maniaci ai vinilurilor la o ceaşcă de cafea şi un waffle olandez. Pentru a deveni un adevărat vânător de comori analog, trebuie să fii foarte atent la fiecare detaliu, mai ales dacă este vorba de un vinil vechi.

• Verifică mai ȋntâi stadiul discului. Cele mai multe viniluri vechi sunt vândute de către proprietari care le-au maltrat, aşa că le vei vedea pline de praf ȋn cel mai bun caz, dar şi pătate de lichid, ondulate de la expunerea la soare sau cu atât de multe zgârieturi de o să ţi se pară că cineva a făcut patinaj artistic pe ele.
• Ȋn cazul petelor de lichid nu este (de cele mai multe ori) nimic serios, totuşi cere-i vânzătorului să şteargă vinilul pentru a fi sigur. Din păcate, orice fel de deformare a discului ȋl transformă ȋn bibelou care nu valorează nici un ban.
• Cât despre zgârieturi, ȋn cazul ȋn care vinilul are doar una sau două, plimbă degetul pe ele şi observă dacă sunt profunde, dacă nu, discul este cel mai probabil ȋn bună stare de funcţionare. Touşi, ar fi mai bine să ceri să asculţi discul pentru a merge la sigur.
• Verifică apoi informaţiile de pe vinil sau de pe jacket pentru a vedea ţara ȋn care a fost produs şi anul, apoi stadiul jacket-ului (coperta). Renegociază preţul dacă jacket-ul nu arată bine, acest factor scade din valoarea de vânzare a unui vinil.

Cum ai grijă de viniluri

Cumpără-ţi un kit de curăţare cu lichid şi periuţă şi foloseşte-le de fiecare dată ȋnainte de a asculta un vinil pentru a-l proteja, dar şi pentru a elimina particulele de praf care ar putea să influenţeze felul ȋn care sunt redate melodiile. Păstrează colecţia de viniluri ȋntr-un loc ferit de soare şi umezeală, cât mai departe de fereastră, bucătărie sau baie şi ȋntotdeauna pe verticală. De asemenea, nu le pune pe podea pentru că rişti să torni vin, cafea sau scrum de ţigară ȋncins pe viniluri.