A absolvit cu brio ASE-ul pentru că… îi plăcea matematica. Însă tot matematica pare să o fi ajutat atunci când, întoarsă în lumea creației artistice, respectiv a bijuteriei contemporane, designerul Andreia Popescu a început să lucreze la propriile ei colecții de bijuterie. „Bijuteria contemporană este bijuterie conceptuală, fiecare piesă are în spate o poveste inspirată de un sentiment, o semnificație, o trăire. Nu este întâmplătoare”, spune designerul. Am stat de vorbă cu Andreia despre tehnici și inspirație în bijuteria contemporană, am filozofat puțin despre condiția omului așa cum au văzut-o marii gânditori și cum un concept abstract poate inspira niște creații absolut superbe numai bune de purtat în vara acestui an.

De ce bijuterie? 

Pentru că prin intermediul ei îmi pot exprima cel mai bine gândurile, trăirile, simțirile, părerile personale și nu numai. Pentru mine, bijuteria este un instrument de comunicare vizuală, de educație emoțională, un instrument de observare, analiză și de ce nu, de relaționare socială.

Cum a început povestea ta de iubire cu arta/ cu bijuteria contemporană?

Întrebarea acesta mereu îmi aduce zâmbetul pe buze. Am făcut ASE-ul mai mult împinsă de la spate de părinții mei care îmi argumentau mereu că „arta nu ține de foame”. În contextul social și economic din perioada aceea, pentru a avea un viitor asigurat din punct de vedere material, trebuia să termini ori Facultatea de Medicină ori ASE-ul. Matematica a fost și încă este unul dintre punctele mele forte, economia nu-mi displăcea, răbdare și atenție asupra detaliului aveam din plin. În plus, fratele meu mai mare era deja student la ASE, deci aveam toate condițiile necesare pentru a intra la această universitate. Și așa s-a și întâmplat. În timpul facultății am lucrat la companii specifice pregătirii mele, însă imediat după ce am absolvit Academia de Studii Economice – Facultatea de Finanțe, Bănci și Contabilitate (în anul 1997), m-am întors la dragostea dintâi, la artă și creație. M-am întors unde simțeam că îmi este locul, unde știam că am mult mai mult „de spus”, unde puteam să fiu eu trup și mai ales SUFLET. La creație!

Așa am înființat în anul 1999 o firmă de design și producție de articole vestimentare, dar și accesorii. După trei ani am trecut de la design-ul vestimentar la design-ul și creația de bijuterie, pentru că am simțit că prin bijuterie îmi pot exprima și pot transmite mai departe, mult mai bine, energia și trăirile mele interioare, extazul și bucuria creației. Bijuteria pentru mine este instrumentul ideal. Dacă ar fi să o iau de la început, aș alege cu siguranță să fac bijuterie.

Care a fost punctul de plecare de inspirație al colecției de acum?

În momentul acesta lucrez la două colecții noi. Colecția „A-TOPIC” by Andreia G Popescu este prima pe care am lansat-o anul acesta chiar în cadrul Târgului de Bijuterie Contemporană AUTOR. Urmează apoi să fie prezentată și la JOYA Barcelona, cel mai mare târg de bijuterie contemporană din Europa în prezent.

Conceptul colecției are la bază tema pascaliană: Omul = trestie cugetătoare, a condiției omului fragil ca o trestie pentru că este muritor (fragilitatea menținerii lui în mijlocul atâtor împrejurări ostile), și a măreției omului pentru că dispune de rațiune. Întreaga demnitate umană constă în gândire. Gândirea și conștiința de sine dau măreție omului capabil să cuprindă lumea întreagă cu înțelepciunea sa.

După cum spunea filosoful Blaire Pascal: „Omul este doar o trestie, cea mai firavă din natură, dar e o trestie gânditoare. Pentru a-l zdrobi, nu e nevoie ca întregul univers să se înarmeze: un abur, o picătură de apă ajunge să-l ucidă. Dar chiar dacă universul l-ar zdrobi, omul încă ar fi mai presus decât ceea ce îl ucide, pentru că el știe că moare și ce avantaj are universul asupra lui, dar universul nu știe nimic.” Dramatismul condiţiei umane rezultă din aceea că se găseşte la egală distanţă de cele două extreme ale existenţei, din faptul că în om se găseşte un câmp de luptă pe care se înfruntă măreţia şi josnicia, gloria şi mizeria, fără ca bătălia să se termine într-o victorie totală a uneia dintre părţi. Tragismul mai rezultă din incapacitatea omului de a-şi putea determina cu exactitate locul pe care-l ocupă în univers, de a tranşa între cele două tendinţe contradictorii. În acord cu gândirea lui Pascal, omul poate fi gândit ca o fiinţă „ATOPICĂ” (de la a – fără şi topos – loc): nu ştie pe ce treaptă să se aşeze.

Cât e artă, cât e inspirație, cât e tehnică într-o bijuterie contemporană?

Pentru mine, bijuteria înseamnă artă. Iar bijuteria contemporană este arta aplicată în bijuterie. Bijuteria contemporană este bijuterie conceptuală, fiecare piesă are în spate o poveste inspirată de un sentiment, o semnificație, o trăire. Nu este întâmplătoare. Iar cultura tehnică este esențială. Ea te ajută în primul rând să îți exprimi coerent și pe deplin ideile, să găsești soluțiile tehnice necesare pentru a realiza acest lucru. Astfel, publicul va înțelege mult mai ușor și corect mesajul pe care tu ca artist vrei să-l transmiți. Deci nu este suficient să ai doar creativitate, este necesar să ai și o cultură tehnică cât mai vastă. Așadar, în bijureria contemporană arta, inspirația și tehnica merg toate împreună și se potențează între ele.

De ce să alegem o bijuterie contemporană și nu o bijuterie obișnuită, de magazin?

Bijuteria contemporană este alegerea celui care știe să aprecieze arta, esteticul, conceptul și originalitatea, pe lângă valoarea materialului și execuția piesei. Cu asta cred că am spus totul.

Cum arăta prima piesa de bijuterie pe care ai făcut-o vreodata? O mai ai?

Prima bijuterie realizată de mine a fost un inel cinetic denumit „Plateau d*argent” și este în colecția de bijuterii a unei doamne respectabile.

Despre tine trebuie să știm….

Hmm…  Îmi place să cred că lucrările mele de artă vorbesc mai mult despre mine decât aș putea s-o fac eu acum în cuvinte. Vă invit cu drag să vizitați site-ul și/sau paginile de Facebook: www.andreia-popescu.ro  / andreia.gabriela.popescu / Andreia Popescu Art Jewelry.

Foto: AUTOR