Pe Kuki Constantinescu am cunoscut-o în urmă cu câțiva ani, la o expoziție de bijuterie / arhitectură din București. Și m-au atras mult formele elegante, amintind de liniile unei s culpturi, ale bijuteriilor realizate de ea. Așa că am vorbit acum, cu designerul Kuki Constantinescu, despre vise de bijutier, despre bijuterie ca o formă de artă și provocările unui tânăr designer. (Foto sus: actrița Iulia Poptean) 

Când te-ai îndrăgostit de bijuterii?

Din 1999 pînă în 2002 am studiat la Beckmans College of Design, Stockholm. În ultimul an am avut un curs cu bijutierul Sofia Björkman. Atunci mi-am dat seama că asta aş vrea să fac. Un timp destul de lung am făcut doar inele, îmi plac mâinile şi aveam în gând să fac o expoziţie numai cu inele, pe care însă nu am făcut-o încă. „101 inele”.

Care a fost primul obiect pe care l-ai realizat?

Nu mai ţin minte exact care a fost tema pe care am avut-o, dar eu ştiu că am făcut o serie de inele-obiect care au avut ca punct de plecare un băț pe care l-am găsit pe jos. Era băţul pe care se pune mingea de golf (tee). L-am luat şi l-am pus între degete şi mi-am dat seama că îmi place să-l ţin aşa. Pornind de la această întâmplare am făcut o serie de inele pe care să le ţii între degete sau în palmă. Îmi plăcea că acele obiecte cereau o atenţie permanentă şi, în acelaşi timp, că partea preţioasă era ascunsă în palmă.

De ce bijuteriile tale au toate o tentă… arhitecturală?

Sunt atrasă de formele clare trasate de contrastul dintre lumină şi umbră. Văd bijuteriile ca pe mici sculpturi sau picturi pe care le poţi purta, ajungând în contact cu corpul.

Dacă ai avea resurse nelimitate, ce colecţie de bijuterii ţi-ar plăcea să faci şi unde ai prezenta-o?

Hahaha, am să dau un răspuns pe măsură. Dacă ar fi aşa cum spui tu, aş vrea să fac o colecţie uriaşă de broşe cu mai multe teme care mă preocupă şi aş prezenta-o la MoMa!

Care a fost momentul în care te-ai bucurat cel mai mult că ai ales această carieră de designer de bijuterii şi nu alta? De ce?

Eu nu mă consider numai bijutier, am studiat la Universitatea Naţională de Artă. Pentru mine asta este doar o formă de a mă exprima. Pot oricând să aleg un alt limbaj care consider că se potriveşte cel mai bine cu mine în momentul respectiv. Din această cauză lucrez acum la o serie de miniaturi pictate pe care le poţi expune într-o expoziţie sau, pentru cei mai curajoşi, direct pe corp.

Care a fost cea mai mare provocare pe parcursul activităţii tale ca designer de bijuterii?

Cea mai mare provocare pentru mine este să reuşeşti să faci un obiect care să funcţioneze atât la nivelul ideii, cât şi din punct de vedere tehnic. De cele mai multe ori partea tehnică este o provocare în sine.

Ce bijuterii vom purta în sezonul care va începe curând – toamnă/iarnă?

Niciodată nu ţin cont de aşa ceva. Indiferent de anonotimp, încerc să vorbesc despre acea lucruri pe care mă frământă în acea perioadă. Nu sunt sensibilă la trenduri.

Care sunt cele mai vândute piese ale tale?

Broşele cu avionul care face un loop.

Care sunt materialele cu care îţi place cel mai mult să lucrezi? Cu ce material ţi-ar plăcea să lucrezi, dar n-ai încercat încă?

Eu lucrez cel mai mult în argint, dar folosec diverse materiale, cum ar fi plastic, aluminiu, tablă de fier etc. Mi-ar plăcea să lucrez şi, mai ales, să cizelez în aur!

Casa de bijuterii faimoasă pentru care ai lucra oricând…

Mă simt mai aproape de spaţiile de artă decât de cele de bijuterie/modă.

Despre Kuki Constantinescu ar trebui să ştim…

Pentru cei care trec prin Riga vreau să-i invit să treacă pe la galeria Putti Art Gallery, unde prezint o serie de broşe. Expoziţia este deschisă până pe 2 septembrie. Lucrările mele pot fi găsite la Galeria Platină şi Nutida Silver din Stockholm şi sper că în curând să colaborez şi cu spaţii din România.

Fotografii: Ștefan Constantinescu

CITEȘTE ȘI:

#WelcomeToMyStudio: Coca Zaboloteanu și pantofii care ne fac să visăm