I-am văzut pentru prima dată lucrările pe un site de știri, unde se vorbea despre o expoziție cu sculpturi din metal. Și mi-au atras atenția finețea lor, un anume sentiment de fragilitate (curios lucru, având în vedere materialul dur din care sunt confecționate). Am stat de vorbă cu artistul Daniel Rădulescu (danielradulescu.ro ) despre cât de multă muncă și tehnică trebuie să pui la bază pentru ca, lalolaltă cu talentul, să obții o operă de artă care să impresioneze, dar și despre provocările unui tânăr artist în România.

Povestea de iubire cu arta a început…
De când mă știu am avut această legătură strânsă cu arta, cu tot ce înseamnă vizual în general, iubeam desenele animate și îmi doream să ajung să desenez la fel. Începutul a fost clasic: cu acele mâzgălituri naive din copilărie care s-au „agravat” pe parcurs, iar mama m-a trimis de urgență la Liceul de Arte din Brașov.

De ce sculptură? De ce ai ales metalul?
La bază a fost desenul în peniță și tuș, iar la 14 ani am descoperit arta digitală 3D care m-a fascinat complet, petreceam zeci de ore pe săptămână învățând și încercând să înteleg forma în spațiu. Am început să devin din ce în ce mai fascinat de mediul înconjurător și să învăț să privesc dincolo de orice obiect sau lucru, să înțeleg cu adevărat o reflexie în apă, o picătură prelingându-se pe geam, umbra unui stejar, aripa unei păsări și lista poate să continue la nesfârșit. Această pasiune și dragoste pentru volum m-a îndreptat către lumea sculpturii, metalul l-am ales ulterior, fiind captivat de modul în care poți topi și manevra oțelul atât de ușor; ceva ce ai considerat o viață dur și rece brusc devine viu și plin de căldură. Mai mult decât atât, îmi place ideea de a rămâne mult timp sculptură, să-i ofer fragilitatea doar prin conceptul lucrării.

Lucrarea de care nu te-ai despărți este…
Desenul meu de la 3 ani și 3 luni, mama a fost inspirată să nu-l arunce. Are mereu locul lui special la mine în cameră, este înrămat în rama meșterită de bunicul meu, tâmplar, pictor și sculptor. Este de altfel și singurul lucru pe care îl am de la el.

Cum apare inspirația pentru o sculptură? E nevoie de tehnică, de multă muncă, de talent? Cam cât din fiecare? Ce n-ar putea lipsi?
Este extrem de importantă tehnica, care se dobândește doar prin foarte multă muncă, studiu, exercițiu și repetându-l de nenumărate ori, îmbunătățindu-l de fiecare dată. Malcom Gladwell a scris despre regula celor 10.000 ore, care te transformă într-un profesionist în orice domeniu atât timp cât stai acel număr de ore concentrat și exersând acel lucru. Este nevoie și de foarte multă pasiune și dragoste față de ceea ce faci, care să-ți ofere doza de impuls în fiecare dimineață să mergi să faci acel lucru. Toate aceste aspecte hrănesc așa-zisul „talent” , le vizualizez precum mecanismele complexe ale unui ceas, fără de care ceasul nu ar funcționa dacă una din ele nu funcționează. Fiecare persoană are atuurile ei și pe acelea ar trebui să le urmărească, sunt practic așii tăi din mânecă. Pe al meu l-aș considera abilitatea de a vizualiza în cel mai mic detaliu un lucru înainte să fie făcut.

Cea mai dificilă lucrare pe care ai făcut-o este…
A fost prima lucrare din seria celor din metal, care a fost făcută din mecanisme de mașini de cusut și de scris. De aproape doi ani umblam cu piesele de fier din atelier în atelier și nu făceam nimic cu ele, până mi-am luat inima în dinți și am început să le sudez și să-mi exprim ideile prin acest material. L-a început mi-a fost străin, straniu chiar, nu-l înțelegeam și mi-a luat mult timp să mă obișnuiesc cu tehnica de lucru. Câteva luni mai târziu aveam deja cinci sculpturi care au prins foarte bine la o expoziție personală.

Avem nevoie de artă în viața noastră pentru că…
Personal cred că arta este la fel de importantă în viața noastră precum știința. Ambele au un impact și o importanță gigantică în evoluția omenirii. Arta se întruchipează în multe moduri și feluri, reprezintă acel lucru care zdruncină în tine până și cel mai mic gram de emoție și trăire. Avem nevoie de artă în viața noastră ca să putem evolua și să învățăm importanța sufletului, să ne hrănim interiorul cu ceea ce este frumos în jur.

Unde au ajuns sculpturile tale?
Majoritatea se află prin colecții private, birouri de avocatură sau case de licitații. Îmi place să păstrez o legătură caldă cu fiecare cumpărător, iar în cazul unei expoziții personale, să le pot împrumuta pentru o scurtă perioadă de timp. La anul urmează să pășească și pe tărâmurile americane câteva, cât despre Europa, momentan am reușit să trimit doar lucrări de grafică, urmând ca până în 2020 să acopăr și țările din Europa cu sculptura, acesta este unul din target-urile mele.

Cea mai mare provocare pentru un artist contemporan este acum…
Probabil pentru că trăim într-o perioadă cu mult prea multă informație în jur, marketingul este mai important ca niciodată, în special cel online. Fără un marketing bun în spate artistul efectiv nu există, lucru pe care l-a confirmat chiar și directorul Artmark, oricine are acces oriunde, oricine poate să-și facă un site, o pagină de artist, orice. Este adevărat că toată această suprapopulare se filtrează în timp, dar există un haos în această lume virtuală care devine vizibilă, iar mai mult de atât, lumea nu mai are răbdare; dacă nu i-a fost captată atenția în primele secunde, trece mai departe. Dar pentru asta consider că este nevoie de timp pentru a se șlefui mentalitatea privitorului și astfel începi să i-o educi să digere ceea ce tu vrei să transmiți. Până la urmă ce este arta? Un limbaj de comunicare, un mod de a ne exprima gândurile și ideile interioare, ne punem practic tot interiorul la vedere, tridimensional.

Planurile pentru viitor includ…
Îmi propun 2-3 expoziții personale pe an, care să includă piese noi. Vreau ca 2018 să aducă sculpturi ceva mai dinamice, mai complex structurate atât tehnic dar și ca idee, analizate mai atent și cu un substrat filozofic de o esență mult mai puternică. În rest, focusul meu o să fie în a investi în echipament mai bun, în tehnologie cât mai de top și, nu în ultimul rând, în oameni, care pot face cândva parte din echipa mea.

Daniel Rădulescu, pe scurt…
Fac parte din generația cu cheia de gât a anilor 90’, născut în Brașov și stabilit în Capitală de aproximativ șapte ani, antreprenor, grafician și sculptor. Din 2014 până în prezent am avut plăcerea să colaborez cu peste 80 companii, muzee, mall-uri sau instituții publice, iar începând cu 2016 am reușit ca toată atenția mea să fie concentrată doar pe sculptură, făcând din 2017 cel mai intens și de suflet an al meu. În rest, îmi place să visez, să profit de oportunități, să învăț din greșeli și să cunosc lume nouă.

Foto:  Cristian Vasile &  http://danielradulescu.ro 

CITEȘTE ȘI:

VIDEO – Welcome to My Studio: FOLDO