Pentru prima dată i-am văzut hainele la un târg de piele și mi-au atras atenția instant: mătase neagră și franjuri din piele – știți voi ceva mai sexy de atât? Am fost suprinsă să aflu că Lucia Olaru (www.https://luciaolaru.com) este chiar la prima ei colecție și mi-am dorit să aflu mai multe despre povestea din spatele brandului ei, despre inspirație și planurile de viitor.
Când a început povestea ta de dragoste cu moda?
Povestea mea de dragoste cu moda a început acum mulți ani. Mai exact de prin 1996, când mi-am dorit foarte mult să am haine altfel decât fetele din jurul meu. Și, cum într-un orășel de provincie nu prea aveai multe posibilități, mai ales că nu trecuseră nici prea mulți ani de când România se „trezise” din comunism, am început să mi le fac singură. Uneori, mergeam la departamentul de copii de la magazinul central, cumpăram de acolo și modificam.
Ce știai despre business atunci când te-ai aventurat să faci prima ta colecție?
Făcusem o școală de design vestimentar și lucrasem în fashion retail cam doi ani de zile, dar nimic nu se compară cu experiența reală.
Care a fost lucrul de care ți-a fost cel mai frică, la început?
Că nu mă voi ridica la nivelul propriilor mele așteptări.
Care au fost sursele de inspirație pentru piesele prezentate până acum? Și cum va arăta moodboardul pentru următoarea colecție?
Prima colecție, cea de final de școală, a avut ca sursă de inspirație Grand Canyon și lanurile de orez fotografiate din satelit. Moodboardul pentru următoarea colecție va merge de data aceasta spre Asia, pentru că mereu am fost fascinată de ea.
Piesele tale sunt complicate, cu multe franjuri din piele – de ce franjuri? De ce piele? Cât durează să faci o pereche de pantaloni acoperiți cu astfel de franjuri?
Prima colecție sub numele brandului luciaolaru nu s-a încadrat în normele predate la școala de design vestimentar – cum realizăm o colecție cap-coadă, ci a rezultat din adaptarea la piață și la impactul acestui business asupra mea. Prin urmare, mai întâi am achiziționat materialele și apoi am creat, inspirându-mă din ele. Am ales franjuri argintii și mătase neagră pentru că am lansat această colecție înainte de sărbători și s-a încadrat perfect pentru aceasta perioadă. Aplicarea franjurilor pe fiecare articol în parte diferă în funcție de cât de multe rânduri sunt aplicate. Cu cât mai multe, cu atât procesul este mai îndelungat. Fiecare rând e descusut de pe o rolă de material, tăiat/ajustat la dimensiunea dorită, marcat materialul, calculat distanța între cele două rânduri și apoi cusut de mătase. Este un proces îndelungat, ce necesită mare atenție, însă rezultatul face să merite efortul.
Cu ce fel de materiale îți place să lucrezi? Ce-ai mai încerca? De ce?
Îmi place mătasea foarte mult, mătasea groasă și plină. Mi-ar plăcea să brodez pe catifea din mătase toate imaginile pe care le creez în mintea mea în fiecare seară. Mi-ar plăcea să pot realiza acel origami din pliseuri, pe care să-l imprim apoi în materiale de tot felul, de la organza la mătase și tulle, până la vâscoză și bumbac. Gerard Longnon este pentru mine un maestru desăvârșit și visul meu ar fi să am șansa să ajung în atelierul lui.
Dacă prima ta colecție ar putea vorbi, ce ne-ar spune despre ea? Unde a călătorit, ce a văzut?
Prima colecție a călătorit în America, unde s-a desfătat în apusurile și răsăriturile de soare din Grand Canyon, a sărutat nisipurile roșii în cascade și terasamente; apoi s-a îndreptat către Asia unde a picurat rouă peste lanurile de orez, de un verde aprins; la sfârșit a zburat deasupra lacurilor înghețate din Islanda, răcorindu-se în răsuflarea lor rece.
Filmul pentru care ai face oricând costumele ar fi…
Marie Antoinette.
Ce urmează pentru brandul Lucia Olaru?
Anul acesta brandul Lucia Olaru va merge la târgurile internationale de buyeri, unde voi încerca să duc creațiile mele în cât mai multe magazine multibrand.
Unde găsim produsele semnate de tine?
Momentan doar pe site-ul www.luciaolaru.com și în showroom-ul de pe Str. Vasile Lascăr nr. 10.
Lucia Olaru, în trei cuvinte, ar fi…
… calitate, volumetrie, autenticitate.
Foto: arhiva personală