Pe scurt, acest text este despre cum am slăbit 15 kilograme (de la 103 la 88) în două luni. Subiectul mi se pare cam girlish pentru un bărbat, chiar și pentru un unul care scrie la o revistă pentru femei. Dar Andreea, Alina, Bianca, Raluca, Sabina, Alexandra, Alexia, Rovena, Magda, Cătălina, Dana și Claudia, adică șefele mele, mi-au ordonat: „Bogdan, dacă vrei și ai chef, poate scrii și tu despre cum ai slăbit…” Zis (de ele) și făcut (de mine)! Așadar, iată cele trei etape care m-au adus la această formă acceptabilă:

1. Totul a început în ziua în care am venit puțin grăsuț la redacție. Eram convins că dacă am 1,90 m nu se observă ca am sărit de o sută. Cineva a adus bomboane fondante și mi-am spus „Mmmmm! Să le mănânc!” Am întins mâna ca să iau, pentru început, doar două, iar din spate, am auzit vocea pe care o știm cu toții de la Știrile ProTV: „Bogdane, poate tu încă nu-ți dai seama că prezinți o emisiune pe internet. Iar ecranele astea de la laptop, de la tabletă, de la mobil, sunt mici, dragul meu. Iar tu nu mai încapi pe ele”.

(În ultimii 20 de ani, acea voce mi-a spus, prin ecran, că au căzut Turnurile Gemene, că Japonia este în doliu după un tsunami necruțător, că Nepalul a fost ras de cutremur sau că Michael Jackson nu mai e printre noi. La vremea lor, toate aceste vești m-au durut cumplit. Dar nu ca acum! Acum se difuza o știre gravă despre mine: Bogdan Nicolai este gras și toată lumea o știe).

2. Am văzut niște documentare pe net despre cât de nociv este zahărul. Știai că atacă aceeasi zonă din creier ca și cocaina și că dependența pe care o dă este uriașă și, în unele cazuri, chiar mortală? Am decis să nu mai mănânc zahăr. M-am interesat ce produse îl conțin ca prim ingredient. Am intrat în supermarket și mi-am dat seama că nu mai am voie aproape nimic. Pentru că tot ce mâncam era zahăr sub diferite ambalaje, nume și culori minunate. Dar cel mai greu este să renunți la formele și la culorile copilăriei, la prăjitura bunicii, la prietenele mele de o viață, acadelele, la marele și rotundul biscuite cu cremă care dintotdeauna a avut rol de scafandru în cana cu lapte. Însă am descoperit că, atunci când zahărul își ia bun rămas de la ceai și de la cafea, ele, de dor, devin mai aromate, așa cum și ciocolata parcă e mai bună când o “culegi” (în proporție de 85%) din arborele de cacao.

3. M-am ținut de promisiune și a funcționat.

Zahăr = Otravă. Poftă bună!

Foto: hepta.ro